Sunday, April 24, 2011

Traditii de Pasti- Stropitul

Pastele in Ardeal -Stropitul




Cati dintre voi isi amintesc din copilarie de traditia stropitului de pasti? Daca sunteti unii dintre cei care au trait  cu bucurie aceste traditii, trebuie sa aflati neaparat mai multe despre istoria sintagmei " As et erlobt zem spratzen?" , ( trad. saseste: este permis stropitul?);










Pastele este insotit de o multime de obiceiuri si simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani si maghiari, pe langa incondeiatul oualelor rosii sau a modernului iepuras, este cel al mersului cu stropitul sau udatul. Obiceiul isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de mai multe popoare germanice.
De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Isus care aduceau vestea Invierii.
"In Transilvania, stropitul s-a practicat si la familile nobiliare pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa care a ramas doar in mediul rural. Odata cu trecerea timpului, obiceiul s-a modernizat, iar daca in trecut se folosea apa, astazi se foloseste parfum sau apa de colonie" afirma pastoral reformat Andrei Nemes.
Baietii adunati in grupuri merg la fete acasa a doua zi de Paste, unde intreaba parintii fetelor daca primesc cu udatul, in timp ce rostesc urmatoarea poezie "Am fost intr-o padure verde, am vazut o viorea albastra, care statea sa se ofileasca. Imi dati voie sa o stropesc?". In mediul urban din zona Hunedoarei se foloseste o varianta mai romantata: "Am auzit ca aveti o floare frumoasa, am venit s-o udam sa nu se ofileasca". In alte zone se rosteste o alta varianta a poezie "Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele, casarile ciripesc, imi dati voie sa stropesc?". Baietii stropesc fata cu parfum, dupa care sunt rasplatiti cu oua rosii, bautura si prajituri.
In alte zone din Transilvania, in ziua de sambata, baietii impodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lasarea intunericului, tinerii se strecoara in curtile fetelor de maritat si le agata brazii la poarta. La fetele frumoase din sat vin zeci de baieti, care pun crengute la poarta. Pentru ca pandesc toata noaptea la ferestre, tinerele stiu pe cine trebuie sa rasplateasca la stropit in prima sau a doua zi de Paste.
In localitatea Trei Sate, din judetul Mures in ziua a treia de Paste, dupa ce femeile frumoase sunt stropite, vine si randul flacailor sa fie udati, spune Laszlo Varro, unul dintre localnici. "Galetile pline cu apa ii asteapta pe feciori, care sunt udati de fetele din sat. Numai daca este foarte frig afara, baietii scapa neudati".
In zona Corundului din Harghita, mersul cu stropitul este pregatit din timp. Baietii isi aleg un conducator, care merge din casa in casa, pentru a sti daca vor fi primiti de gazde la udat. Astfel, fiecare grup isi alege trei purtatori de cuvant. Unul rosteste salutul, altul este responsabil cu urarile, scurte poezioare ale stropitului, iar ultimul cu urarea de ramas bun: "Lumea-ntreag-am colindat, dupa o fata de maritat, am gasit o mandra floare, in lume pereche n-are, nu o las sa se-ofileasca, o stropesc ca sa-nfloreasca".
Obiceiul stropitului de Pasti a fost adus in Transilvania in perioada Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, prin aculturatie, traditia a fost preluata de maghiari, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. In cele din urma, el a fost adoptat si in unele zone de romani.


Pastele este poate cea mai mare sarbatoare a crestinatatii. O perioada in care, pe langa invierea lui Cristos, avem ocazia sa ne bucuram de viata, de primavara, de familie si de prieteni. O ocazie sa ne bucuram de ouale incondeiate, de pasca, cozonaci, drob de miel si iepurasi de ciocolata. Pastele este o sarbatoare de care se bucura copiii care asteapta Iepurasul sa vina cu cadouri si oua incondeiate si nu in cele din urma, Pastele este si o sarbatoare pt adulti...

In toata Europa, dincolo de sarbatoarea crestina si impreuna cu aceasta au loc tot felul de activitati, celebrari si petreceri. Pornind de la originea pagana a Pastelui, aceea de sarbatorire a sosirii primaverii, simbol al fertilitatii si al cresterii recoltelor, Pastele devine si in timpurile noastre o perioada in care oamenii isi lasa sentimentele sa se manifeste.

Multe sarbatori au devenit astazi atat de comerciale incat si-au pierdut povestea si identitatea initiala. Pentru crestinii din toata lumea, Pastele inseamna sarbatorirea vietii si a Invierii Domnului. Asadar de unde au aparut Iepurasul de Paste si ouale de ciocolata? Inainte de Cristos, Pastele era o sarbatoare pagana. Saxonii sarbatoreau intoarcerea primaverii cu un festival prin care ii multumeau zeitei Eastre. Zeita era slavita prin simbolul ei pamantesc, iepurele. Iata originea Iepurasului de Pasti. Si iata originea denumirii anglo-saxone: Easter.

Pastele a fost adoptat de crestini in acelasi tmp in care paganii sarbatoreau acest festival. Festivalul zeitei Eastre, Pastele (in engleza Easter) s-a intamplat sa cada in acelasi timp in care crestinii descopereau si sarbatoreau Invierea lui Cristos si de atunci sarbatoarea pagana si-a capatat conotatia crestina.

Mircea Eliade surprindea atat de frumos cum "pentru crestinismul arhaic, Cosmosul participa la drama divina", fiindca la fel "cum sufletul omului este insetat de mantuire, tot asa si natura intreaga geme si suspina asteptand Invierea"

In vreme ce crestinismul s-a raspandit in intreaga Europa, fiecare regiune a adoptat propriul sau mod de a sarbatori, bazat pe propria lor cultura si pe propriile traditii.



Daca aveti si voi povestioare frumoase si informatii legate de aceasta traditie , nu ezitati sa ne lasati un comentariu sa sa va adresati la adresa de e-mail
Cameliachicomban@gmail.com
Sursa: Klevertravel.

Traditii de Pasti- Stropitul

Pastele in Ardeal -Stropitul




Cati dintre voi isi amintesc din copilarie de traditia stropitului de pasti? Daca sunteti unii dintre cei care au trait  cu bucurie aceste traditii, trebuie sa aflati neaparat mai multe despre istoria sintagmei " As et erlobt zem spratzen?" , ( trad. saseste: este permis stropitul?);










Pastele este insotit de o multime de obiceiuri si simboluri, dar cel mai cunoscut obicei la germani si maghiari, pe langa incondeiatul oualelor rosii sau a modernului iepuras, este cel al mersului cu stropitul sau udatul. Obiceiul isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de mai multe popoare germanice.
De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Isus care aduceau vestea Invierii.
"In Transilvania, stropitul s-a practicat si la familile nobiliare pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, dupa care a ramas doar in mediul rural. Odata cu trecerea timpului, obiceiul s-a modernizat, iar daca in trecut se folosea apa, astazi se foloseste parfum sau apa de colonie" afirma pastoral reformat Andrei Nemes.
Baietii adunati in grupuri merg la fete acasa a doua zi de Paste, unde intreaba parintii fetelor daca primesc cu udatul, in timp ce rostesc urmatoarea poezie "Am fost intr-o padure verde, am vazut o viorea albastra, care statea sa se ofileasca. Imi dati voie sa o stropesc?". In mediul urban din zona Hunedoarei se foloseste o varianta mai romantata: "Am auzit ca aveti o floare frumoasa, am venit s-o udam sa nu se ofileasca". In alte zone se rosteste o alta varianta a poezie "Intr-un cos cu viorele, canta doua pasarele, casarile ciripesc, imi dati voie sa stropesc?". Baietii stropesc fata cu parfum, dupa care sunt rasplatiti cu oua rosii, bautura si prajituri.
In alte zone din Transilvania, in ziua de sambata, baietii impodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lasarea intunericului, tinerii se strecoara in curtile fetelor de maritat si le agata brazii la poarta. La fetele frumoase din sat vin zeci de baieti, care pun crengute la poarta. Pentru ca pandesc toata noaptea la ferestre, tinerele stiu pe cine trebuie sa rasplateasca la stropit in prima sau a doua zi de Paste.
In localitatea Trei Sate, din judetul Mures in ziua a treia de Paste, dupa ce femeile frumoase sunt stropite, vine si randul flacailor sa fie udati, spune Laszlo Varro, unul dintre localnici. "Galetile pline cu apa ii asteapta pe feciori, care sunt udati de fetele din sat. Numai daca este foarte frig afara, baietii scapa neudati".
In zona Corundului din Harghita, mersul cu stropitul este pregatit din timp. Baietii isi aleg un conducator, care merge din casa in casa, pentru a sti daca vor fi primiti de gazde la udat. Astfel, fiecare grup isi alege trei purtatori de cuvant. Unul rosteste salutul, altul este responsabil cu urarile, scurte poezioare ale stropitului, iar ultimul cu urarea de ramas bun: "Lumea-ntreag-am colindat, dupa o fata de maritat, am gasit o mandra floare, in lume pereche n-are, nu o las sa se-ofileasca, o stropesc ca sa-nfloreasca".
Obiceiul stropitului de Pasti a fost adus in Transilvania in perioada Evul Mediu de sasii din zona Sibiului. De aici, el s-a raspandit in toate zonele locuite de germani. Apoi, prin aculturatie, traditia a fost preluata de maghiari, iar mai tarziu s-a raspandit in toate comunitatile reformate si catolice din Ardeal. In cele din urma, el a fost adoptat si in unele zone de romani.


Pastele este poate cea mai mare sarbatoare a crestinatatii. O perioada in care, pe langa invierea lui Cristos, avem ocazia sa ne bucuram de viata, de primavara, de familie si de prieteni. O ocazie sa ne bucuram de ouale incondeiate, de pasca, cozonaci, drob de miel si iepurasi de ciocolata. Pastele este o sarbatoare de care se bucura copiii care asteapta Iepurasul sa vina cu cadouri si oua incondeiate si nu in cele din urma, Pastele este si o sarbatoare pt adulti...

In toata Europa, dincolo de sarbatoarea crestina si impreuna cu aceasta au loc tot felul de activitati, celebrari si petreceri. Pornind de la originea pagana a Pastelui, aceea de sarbatorire a sosirii primaverii, simbol al fertilitatii si al cresterii recoltelor, Pastele devine si in timpurile noastre o perioada in care oamenii isi lasa sentimentele sa se manifeste.

Multe sarbatori au devenit astazi atat de comerciale incat si-au pierdut povestea si identitatea initiala. Pentru crestinii din toata lumea, Pastele inseamna sarbatorirea vietii si a Invierii Domnului. Asadar de unde au aparut Iepurasul de Paste si ouale de ciocolata? Inainte de Cristos, Pastele era o sarbatoare pagana. Saxonii sarbatoreau intoarcerea primaverii cu un festival prin care ii multumeau zeitei Eastre. Zeita era slavita prin simbolul ei pamantesc, iepurele. Iata originea Iepurasului de Pasti. Si iata originea denumirii anglo-saxone: Easter.

Pastele a fost adoptat de crestini in acelasi tmp in care paganii sarbatoreau acest festival. Festivalul zeitei Eastre, Pastele (in engleza Easter) s-a intamplat sa cada in acelasi timp in care crestinii descopereau si sarbatoreau Invierea lui Cristos si de atunci sarbatoarea pagana si-a capatat conotatia crestina.

Mircea Eliade surprindea atat de frumos cum "pentru crestinismul arhaic, Cosmosul participa la drama divina", fiindca la fel "cum sufletul omului este insetat de mantuire, tot asa si natura intreaga geme si suspina asteptand Invierea"

In vreme ce crestinismul s-a raspandit in intreaga Europa, fiecare regiune a adoptat propriul sau mod de a sarbatori, bazat pe propria lor cultura si pe propriile traditii.



Daca aveti si voi povestioare frumoase si informatii legate de aceasta traditie , nu ezitati sa ne lasati un comentariu sa sa va adresati la adresa de e-mail
Cameliachicomban@gmail.com
Sursa: Klevertravel.

Saturday, April 23, 2011

Laleaua pestrita

Stiati ca laleaua pestrita, protejata prin lege in toate tarile europene, denumita si floarea de sah, creste in foarte putine locuri din Romania, printre care si pe dealul Lempes langa Harman, judetul Brasov?
Laleaua pestrita, denumita in germana de catre sasii care locuiau in satele Harman si Sanpetru, respectiv Honigberg si Petersberg, die Schachbretttulpe, nu lipsea din vazele caselor sau de pe mesele de pasti.
Floarea are un aspect cu totul special, are o culoare mov-maronie cu puncte albe, un fel de model cadrilat asemanator tablei de sah. Legenda spune ca aceasta floare provine din Persia, de la curtea inventatorului sahului, care era unchiul Dariei, Daria fiind o fata care ingrijea cu mare grija lalele. Aceasta a visat intr-o noapte o femeie mladioasa care i-a cerut un buchet de lalele din toate soiurile. Daria i-a daruit cu mare drag acest buchet dar i-a cerut in schimb laleaua pestrita. Dorinta i s-a implinit, intr-o zi floarea de sah a rasarit printre celalalte lalele. Sahul era la mare cautare iar Daria a plecat impreuna cu unchiul ei si alti insotitori intr-o calatorie spre Egipt. Printre insotitori se afla si Ramiro, un print istet, originar din Odessa. Acestia s-au indragostit si au plecat spre Odessa sa ceara permisiunea parintilor pentru casatorie. Nunta s-a tinut cu mare fast iar la plecare mama vitrega a lui Ramiro a ordonat uciderea Dariei, trimitand un om platit sa o imbranceasca in Marea Neagra. Ramiro a salvat-o pe printesa lui si ajungand pe meleagurile tarii noastre, care se spune ca era una dintre cele mai frumoase, au plantat din loc in loc bulbii lalelei pestrite, in semn de recunostinta.



Laleaua pestrita

Stiati ca laleaua pestrita, protejata prin lege in toate tarile europene, denumita si floarea de sah, creste in foarte putine locuri din Romania, printre care si pe dealul Lempes langa Harman, judetul Brasov?
Laleaua pestrita, denumita in germana de catre sasii care locuiau in satele Harman si Sanpetru, respectiv Honigberg si Petersberg, die Schachbretttulpe, nu lipsea din vazele caselor sau de pe mesele de pasti.
Floarea are un aspect cu totul special, are o culoare mov-maronie cu puncte albe, un fel de model cadrilat asemanator tablei de sah. Legenda spune ca aceasta floare provine din Persia, de la curtea inventatorului sahului, care era unchiul Dariei, Daria fiind o fata care ingrijea cu mare grija lalele. Aceasta a visat intr-o noapte o femeie mladioasa care i-a cerut un buchet de lalele din toate soiurile. Daria i-a daruit cu mare drag acest buchet dar i-a cerut in schimb laleaua pestrita. Dorinta i s-a implinit, intr-o zi floarea de sah a rasarit printre celalalte lalele. Sahul era la mare cautare iar Daria a plecat impreuna cu unchiul ei si alti insotitori intr-o calatorie spre Egipt. Printre insotitori se afla si Ramiro, un print istet, originar din Odessa. Acestia s-au indragostit si au plecat spre Odessa sa ceara permisiunea parintilor pentru casatorie. Nunta s-a tinut cu mare fast iar la plecare mama vitrega a lui Ramiro a ordonat uciderea Dariei, trimitand un om platit sa o imbranceasca in Marea Neagra. Ramiro a salvat-o pe printesa lui si ajungand pe meleagurile tarii noastre, care se spune ca era una dintre cele mai frumoase, au plantat din loc in loc bulbii lalelei pestrite, in semn de recunostinta.



Accademia di Belle Arti-Galleria dell'Accademia, Academia artelor frumoase-Florenta

Accademia di Belle Arti, Academy of Fine Arts sau Academia artelor frumoase din Florenta, este inca una dintre academiile operative in domeniul desenului si astazi, fiind una dintre primele din Europa in acest domeniu.
Academia de Arte frumoase si desen, a fost fondata in anul 1563 de catre Cosimo I de Medici, sub influenta lui Giorgio Vasari. Fiind un fel de corporatie, la care aproape orice artist din zona Toscanei trebuia sa adere, Academia a fost constituita doar dintre cele mai eminente personalitati artistice ale vremii si avea sarcina de a supraveghea intreaga productie artistica a statului de Medici.
Contributia extraordinara a acesteia ii includea pe  Michelangelo Buonarroti, Francesco da Sangallo, Agnolo Bronzino, Benvenuto Cellini, Giorgio Vasari, Bartolomeo Ammannati, Giambologna, care au amplificat prestigiul institutiei.
Galeria Academiei artelor frumoase l-a adapostit pe originalul" David" a lui Michelangelo inca din anul 1873, pe motivul conservarii- statuia fiind mutata din locatia initiala Piazza della Signoria, unde se afla o copie a statuii.
Intentia initiala a fost crearea unui " Muzeu Michelangelo", astazi mica colectie include opera neterminata a celor patru "Prizonieri",  statuia lui Sfantul Matei, s.a. Galeria gazduieste de asemenea colectii de picturi ale unor pictori ca Paolo Uccello, Domenico Ghirlandaio, Sandro Botticelli and Andrea del Sarto,  precum Rapirea Sabinelor si  o colectie bogata de icoane rusesti.
In multitudinea de galerii si muzee din Florenta, Academia di Belle Arti nu trebuie evitata sub nicio forma, urmata bineinteles de o vizita a operelor din Piazza della Signoria.



                                                            Ponte Vecchio 2002

http://www.youtube.com/watch?v=s2IaOv-rDDs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=v4W9eT--0DI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=1Kuq42UiNo0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=HqOKf7sFop0&feature=related

Accademia di Belle Arti-Galleria dell'Accademia, Academia artelor frumoase-Florenta

Accademia di Belle Arti, Academy of Fine Arts sau Academia artelor frumoase din Florenta, este inca una dintre academiile operative in domeniul desenului si astazi, fiind una dintre primele din Europa in acest domeniu.
Academia de Arte frumoase si desen, a fost fondata in anul 1563 de catre Cosimo I de Medici, sub influenta lui Giorgio Vasari. Fiind un fel de corporatie, la care aproape orice artist din zona Toscanei trebuia sa adere, Academia a fost constituita doar dintre cele mai eminente personalitati artistice ale vremii si avea sarcina de a supraveghea intreaga productie artistica a statului de Medici.
Contributia extraordinara a acesteia ii includea pe  Michelangelo Buonarroti, Francesco da Sangallo, Agnolo Bronzino, Benvenuto Cellini, Giorgio Vasari, Bartolomeo Ammannati, Giambologna, care au amplificat prestigiul institutiei.
Galeria Academiei artelor frumoase l-a adapostit pe originalul" David" a lui Michelangelo inca din anul 1873, pe motivul conservarii- statuia fiind mutata din locatia initiala Piazza della Signoria, unde se afla o copie a statuii.
Intentia initiala a fost crearea unui " Muzeu Michelangelo", astazi mica colectie include opera neterminata a celor patru "Prizonieri",  statuia lui Sfantul Matei, s.a. Galeria gazduieste de asemenea colectii de picturi ale unor pictori ca Paolo Uccello, Domenico Ghirlandaio, Sandro Botticelli and Andrea del Sarto,  precum Rapirea Sabinelor si  o colectie bogata de icoane rusesti.
In multitudinea de galerii si muzee din Florenta, Academia di Belle Arti nu trebuie evitata sub nicio forma, urmata bineinteles de o vizita a operelor din Piazza della Signoria.



                                                            Ponte Vecchio 2002

http://www.youtube.com/watch?v=s2IaOv-rDDs&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=v4W9eT--0DI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=1Kuq42UiNo0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=HqOKf7sFop0&feature=related

Friday, April 22, 2011

Mihaela Ursuleasa- o brasoveanca de exceptie

Cine a avut de-a face cu muzica si cu pianul in copilaria anilor '80, isi aminteste cu siguranta de aceasta talentata artista. Brasovul era la vremea aceea un oras in care se organizau numeroase concerte de calitate, in special la Casa Armatei. Din scoala de muzica brasoveana au iesit multe talente muzicale, precum Mariana Nicolesco, Florin Ionescu Galati, Horia Mihail si foarte multi altii. Pentru a afla cum a evoluat artista de la plecarea ei din tara in anii '90, pana in prezent, va invit sa urmariti fragmente din interviuri cu Mihaela Ursuleasa, filmari din concertele ei (youtube), si linkuri de unde ii  puteti afla activitatea si programul de concerte.

Mihaela Ursuleasa: "Un interpret genial este cel a carui personalitate nu o depasete pe cea a creatorului"
Pianista Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena si a obtinut de-a lungul timpului numeroase premii, cele mai importante fiind premiul al II-lea la Concursul International de la Senigallia si premiul I la Concursul Clara Haskil. Mihaela Ursuleasa a sustinut concerte in Europa, Canada si Statele Unite, in compania celor mai prestigioase ansambluri si dirijori: Orchestra Regala Concertgebouw, Orchestra Nationala din Paris si Sir Colin Davis, Mozarteum-ul din Salzburg, Orchestrele Radio din Bucuresti si Berlin, Capela de stat (Staatskapelle) din Weimar, Filarmonicile din Rotterdam si Dresda, Orchestrele din Bamberg, Gotteburg, Cincinatti si Minnesota si Saint Paul Chamber Orchestra.

Mihaela Ursuleasa s-a stabilit la Viena si participa la festivaluri de prestigiu, colaborand permanent cu muzicieni de elita ca Angela Gheorghiu, Lars Voght sau Vadim Repin. La sfarsitul lunii noiembrie, a fost invitata Cvartetului Belcea in cadrul recitalului sustinut la Ateneul Roman. Ea a interpretat impreuna cu Cvartetul Belcea: Cvartetul in do minor, D 703, Quartettsatz de Franz Schubert, Cvartetul in fa major de Maurice Ravel si Cvintetul in mi bemol major de Robert Schumann. Cu aceasta ocazie, am stat de vorba cu Mihaela despre muzica, cariera si pasiunile ei.

De ce ai ales pianul?
Tatal meu era si el pianist si canta impreuna cu mama la un hotel din Brasov. Noi aveam deja un pian acasa si am inceput sa invat intamplator, din placere. Aveam cinci ani cand l-am rugat pe tata sa imi arate sa cant la pian. Nu m-au obligat sa cant ci au vrut sa decopar singura daca imi place si am talent. Cu timpul, a devenit o chestie tot mai serioasa si au inceput orele de studiu in fiecare zi.

Te-ai gandit sa schimbi instrumentul?
Nu a existat niciun moment in care sa imi doresc acest lucru. Mi-ar fi placut sa invat sa cant la un al doilea instrument, dar din pacate nu am avut timp. In meseria asta trebuie sa fii consecvent si ai mult de lucru daca vrei sa nu ramai la acelasi nivel.

Cum ar trebui muzica clasica ascultata pentru a fi inteleasa?
Intra-adevar muzica clasica are nevoie de o anumita pregatire pentru a fi inteleasa spre deosebire de muzica pop, spre exemplu. Studiul ne ajuta sa intelegem care sunt diferentele intre Beethoven si Schumann, sau intre muzica secolului XX si cea baroca. Cunostinta acestea despre muzica ar trebui studiate in gimnaziu, dar din pacate nu se mai acorda atentie acestei materii.

In ce masura se poate bucura de ea un necunoscator?
Chiar daca este abordata intr-un mod intelectual de catre studenti si muzicieni, publicul ar trebui sa o abordeze in primul rand cu sufletul. Cine o asculta trebuie sa aiba un suflet si o inima deschisa pentru a auzi emotiile si culorile care se gasesc in aceasta muzica. Pana la urma ascultam muzica cu sufletul si nu cu creierul. Cu cat esti mai deschis esti in stare sa abordezi orice gen de muzica atata timp cat exista dorinta de a o cunoaste.

Care este partitura ta preferata?
Sunt mai multe pentru ca literatura pentru pian este atat de vasta incat cred ca nu ajunge o viata intreaga sa o inveti. Piesele mele preferate au legatura si cu un moment sau situatii preferate din viata mea, dintr-un anumit concert. De exemplu, imi aduc aminte ca la 15-16 ani am cantat pentru prima oara cu maestreul Claudio Abbado de la Viena si cu orchestra Gustav Mahler, un grup de tineri muzicieni foarte motivati si entuziasmati de a canta pe scena.

Atunci am cantat Concertul numarul 3 de Beethoven si atat de mult m-am emotionat la introducerea orchestrei incat aproape am uitat sa intru si mi-am adus aminte in ultimul moment ca trebuie sa cant si eu. Atat de frumos si minunat cantau incat devenisem un ascultator. De aceea am poate mai multa legatura cu aceasta piesa decat cu alta si o interpretez cu mai mult drag.

Dar compzitorul preferat?
Sunt momente in care prefer muzica romantica ca cea a lui Chopin sau Schumann. Schumann este unul dintre preferatii mei alaturi de Brahms. Sufletul meu este insa Mozart pentru ca a scris niste lucrari pe cat de simple, pe atat de geniale.

Care este cea mai dificila piesa din cate ai interpretat pana acum?
Pentru mine depinde foarte mult si cat timp am la dispozitie pentru a invata o anumita piesa sau a-mi pregati un concert. Cateodata agenda este atat de incarcata incat nu ai timpul pe care ti l-ai dori sa pregatesti o piesa. De exemplu, concertele de Rahmaninov sau chiar orice piesa de Rahmaninov este extrem de pretentioasa pentru fiecare pianist. Dificile sunt si concertele de Barthow din punct de vedere tehnic.

De ce le consideri dificile?
Cu cat este mai grea tehnica, cu atat mai mult trebuie sa studiezi pentru a te simti sigur pe scena. Si lucrurile aparent simple sau cunoscute de public, cum ar fi Mozart, sunt dificile pentru ca te gandesti cum sa le interpretezi pentru a le da o nota de originalitate. Sunt mai multe aspecte care fac o piesa dificila. As putea sa o cant foarte bine dar nu este o reusita daca publicul nu este activ sau se plictiseste. Pentru noi ca pianisti este foarte important si instrumentul pe care il gasim pe scena. Trebuie sa fim foarte flexibili cu pianul pentru ca poate fi un instrument foarte bun sau foarte prost. Sunt si cazuri in care suferi ca pianist si simti ca nu poti canta la capacitate maxima din cauza pianului care nu iti ofera sunetele pe care le doresti. Incerci sa te adaptezi si sa faci tot ce poti mai bine in momentul respectiv.

Cat tim iti petrecei zilnic repetand?
In medie cam 3-4 ore pe zi. Daca este o piesa noua sau foarte grea repet chia si 5 ore zilnic.

Dupa cate ore de repetitie poti interpreta o anumita piesa fara a gresi?
Este un lucru relativ. Ca sa pot merge cu o piesa noua pe scena am nevoie de 2-3 luni. Depinde de fiecare piesa, de cat este de complicata. Pentru a te simti insa deplin familiarizat cu o piesa ai nevoie de ani de zile pentru ca nu conteaza doar studiatul de acasa ci si experienta cu publicul. O repetitie de acasa nu este similara cu o interpretare pe scena. Este o viata intreaga in care inveti.

Care crezi ca a fost cea mai buna interpretare a ta de pana acum?
Eu nu sunt nicodata suta la suta multumita, dar imi aduc aminte de Concursul Clara Haskil la care am participat in 1995. La concertul final, dupa ce fusesera acordate premiile, publicul m-a uimit desi elvetienii au reputatia ca sunt foarte reci. Aplauzele si reactiile lor m-au facut sa ma simt acasa. Conteaza cat esti de bine pregatit, dar si atmosfera, publicul, pianul si cum te simti in momentul in care interpretezi o piesa.

Ce face diferenta intre un piansit genial si unul obisnuit?
Aceasta diferenta se face simtita inca de la o varsta frageda, cand incepi sa canti. Muzicianul genial este acel talent numit si copil minune. Muzicianul normal canta exact ce scrie in note desi canta corect, muzica lui nu te atinge. Geniul implica si o anumita personalitate. Acesta este cel mai dificil lucru in muzica: sa ai personalitate dar sa nu o depaseti pe cea a compozitorului. Provocarea este sa imbini ceea ce scrie in partitura cu interpretarea personala, sa ai o anumita maniera de a aborda instrumentul.

Ce amintiri ai din copilarie despre studiu si performanta?
Am avut o profesoara extrem de dura. Intr-un anumit fel a fost foarte bine insa mai ales in ultimul an de studiu devenise o tortura. Un copil care studiaza trebuie in acelasi timp sustinut, laudat si criticat. Un profesor ideal trebuie sa aiba un anumit echilibru. Aveam impresie ca elevii nu erau subiectul principla ci o performanta personala. In timpul acela nu-mi dadeam seama pentru ca nu cunosteam altceva. Se obtineau performante dar pe baza talentului si mai putin a muncii.

Dar din adolescenta?
Profesorul meu de la Viena, Heinz Medjimoric, e un pedagog excelent. A lucrat cu o severitate enorma cu mine incat aveam un respect deosebit si ma gandeam mereu cand mergeam la lectie ca ii datorez ceva acelui om. In acelasi timp ne trimitea sa cantam in concert si fara el, convingandu-ne ca trebuie sa iesim muzicieni desavarsiti din acea scoala.

Cum ai obtinut bursa la Viena?
Prin intermediul profesoarei mele Stela Dragulin am ajuns intr-o auditie privata la Claudio Abbado. El a fost cel care m-a salvat si a hotarat sa primesc o bursa de studii. Aveam 12-13 ani cand am inceput studiile la Universitatea din Viena si le-am finalizat dupa aproape opt ani. Secretara lui Abbado a cautat permanent sponsori pentru a putea sa-mi continui studiile si sa nu am griji de natura financiara.

Cum s-a ajuns la colaborarea cu Cvartetul Belcea?
Pe Corina am intalnit-o prima oara in Bucuresti cand aveam 9 ani. Am cantat fiecare cate un concert la radio impreuna cu Orchestra Radio. Apoi ea a plecat cu bursa la Londra, iar eu la Viena. In 2001, agentul meu m-a sunat si mi-a spus ca a descoperit un cvartet fantastic cu care trebuie sa cant. Atunci am cantat primele concerte si acum ne-am intalnit aici.

Cu cine ti-ai dori sa canti si nu ai avut ocazia pana acum?
Un vis al meu este sa cant la doua piane cu Radu Lupu, dar nu se poate din punct de vedere al timpului pentru ca si el este foarte ocupat. Dirijorul meu favorit este Silvio Zava cu care nu am avut inca ocazia sa cant, dar imi doresc foarte mult si sper sa se realizeze.

Vei avea concerte speciale de Craciun si Anul Nou?
Nu am in niciun an astfel de concerte. Am spus ca nu cant decat daca este Filarmonia din Belin. De Craciun prefer sa stau acasa cu familia si cu fetita.

Cum va arata agenda ta artistica in 2008?
In ianuarie am doua concrete in Canada, la Vancouver si Montreal. In martie si aprilei am concerte in Italia si in Sania. Concertele se pregatesc cam cu un an, un an si jumatate inainte.

Cum este sa fii mama si sa pleci in turneu timp de doua saptamani? Cum te descurci?
De cand am fetita nu mai plec doua saptamani si drumurile sunt mai dese. Prefer sa plec 2-3 zilei, apoi sa ma intorc pentru cateva zile in Viena si sa plec iar. Incerc sa imi organizez drumurile in asa fel incat sa nu fiu plecata mai mult de patru zile. Mama s-a mutat cu noi in Viena si ma ajuta foarte mult. Cateodata calatorim si impreuna cu fetita daca nu este prea frig si trebuie sa plec pentru o perioada mai mare de timp.

de Roxana Totolici
Foto: Mihail Cratofil

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Mihaela Ursuleasa e mămică20.06.2006 (Arhiva)










Publicitate
* Pianista braşoveancă, unul dintre cele mai mari talente mondiale ale pianului, a adus pe lume, la Viena, o fetiţă de 3 kilograme

Ştefania este numele bebeluşului care a venit pe lume în maternitatea din Viena. Este sănătoasă şi a adus multă bucurie părinţilor care, deşi au concertat pe scene celebre ale lumii, consideră că cel mai mare succes din viaţa lor e micuţa care a împlinit două zile. Mămica este braşoveanca Mihaela Ursuleasa, unul dintre cele mai mari talente mondiale ale pianului. Ea îşi concentrează acum toată atenţia asupra Ştefaniei, pentru că vrea să fie o mămică perfectă.

Pianul şi violoncelul
Mihaela Ursuleasa era considerată pînă nu demult copilul minune al Braşovului. Deşi abia ajungea la pedalele pianului, la nici 7 ani, apărea pe scenă în mai toate concertele mari, alături de nume celebre. Talentata şcolăriţă a urcat uşor treptele afirmării, devenind în scurt timp una din cele mai faimoase pianiste ale lumii, întrecîndu-şi de departe colegii de generaţie. Astăzi, braşoveanca are 27 de ani şi s-a stabilit la Viena. În timpul unui concert, l-a cunoscut pe Rodin Moldovan, violoncelist la Filarmonica din Leipzig. După doi ani, povestea lor de dragoste s-a împlinit prin venirea pe lume a micuţei Ştefania. După fericitul eveniment, cei doi se concentrează pentru alt proiect, la fel de important: căsătoria.

„Spectatorul din burtică“
Deşi între Mihaela şi Rodin sînt 14 ani diferenţă, cei doi au multe în comun: vorbesc acelaşi limbaj, al muzicii clasice, provin din familii de muzicieni şi s-au mutat la Viena, oraşul valsului, unde muzica e mai apreciată ca oriunde. Cît despre micuţa Ştefania, a ascultat muzică încă din burta mămicii. „Dădea din picioare cînd Mihaela cînta la pian. Sperăm s-o moştenească pe Mihaela, sau pe Rodin, amîndoi sînt talentaţi. Dar important e să fie sănătoasă şi să-şi aleagă singură drumul în viaţă. La concertul din New York, un ziarist a scris că cel mai încîntat a fost spectatorul din burtică“, spune Puica, mama braşovencei, bucuroasă că Mihaela a ales pentru fetiţă numele care-i aminteşte de Ştefan, tatăl ei care nu mai e. „Doctoriţa i-a spus Mihaelei să-şi amîne concertul de la Hamburg, că s-ar putea să nască pe scenă“, povesteşte Puica. Naşterea a decurs normal, deşi bebeluşul a venit mai devreme cu două săptămîni. „Diseară plec la Viena s-o văd. Sînt o bunică fericită“, mărturiseşte Elena, emoţionată.

Carieră de excepţie
• Încă de la vîrsta de doi ani, Mihaelei îi plăcea să se cuibărească sub pian atunci cînd părinţii repetau. „Ai mei începuseră să se îngrijoreze: «Să nu surzească copilul!»“, glumeşte ea. Avea 5 ani cînd s-a încumetat să se aşeze la pianul din sufragerie şi să-i ceară tatălui ei s-o înveţe un cîntecel. În loc de „Melc, melc, codobelc“, a descifrat „Păpuşa bolnavă“ de Ceaikovski. La 12 ani, era studentă la Conservatorul din Viena. A absolvit cu Magna cum Laudae. A primit cele mai apreciate distincţii din lumea muzicii. Acum, trăieşte din concerte, cam 40 pe an.
Camelia Onciu

Mihaela Ursuleasa- o brasoveanca de exceptie

Cine a avut de-a face cu muzica si cu pianul in copilaria anilor '80, isi aminteste cu siguranta de aceasta talentata artista. Brasovul era la vremea aceea un oras in care se organizau numeroase concerte de calitate, in special la Casa Armatei. Din scoala de muzica brasoveana au iesit multe talente muzicale, precum Mariana Nicolesco, Florin Ionescu Galati, Horia Mihail si foarte multi altii. Pentru a afla cum a evoluat artista de la plecarea ei din tara in anii '90, pana in prezent, va invit sa urmariti fragmente din interviuri cu Mihaela Ursuleasa, filmari din concertele ei (youtube), si linkuri de unde ii  puteti afla activitatea si programul de concerte.

Mihaela Ursuleasa: "Un interpret genial este cel a carui personalitate nu o depasete pe cea a creatorului"
Pianista Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena si a obtinut de-a lungul timpului numeroase premii, cele mai importante fiind premiul al II-lea la Concursul International de la Senigallia si premiul I la Concursul Clara Haskil. Mihaela Ursuleasa a sustinut concerte in Europa, Canada si Statele Unite, in compania celor mai prestigioase ansambluri si dirijori: Orchestra Regala Concertgebouw, Orchestra Nationala din Paris si Sir Colin Davis, Mozarteum-ul din Salzburg, Orchestrele Radio din Bucuresti si Berlin, Capela de stat (Staatskapelle) din Weimar, Filarmonicile din Rotterdam si Dresda, Orchestrele din Bamberg, Gotteburg, Cincinatti si Minnesota si Saint Paul Chamber Orchestra.

Mihaela Ursuleasa s-a stabilit la Viena si participa la festivaluri de prestigiu, colaborand permanent cu muzicieni de elita ca Angela Gheorghiu, Lars Voght sau Vadim Repin. La sfarsitul lunii noiembrie, a fost invitata Cvartetului Belcea in cadrul recitalului sustinut la Ateneul Roman. Ea a interpretat impreuna cu Cvartetul Belcea: Cvartetul in do minor, D 703, Quartettsatz de Franz Schubert, Cvartetul in fa major de Maurice Ravel si Cvintetul in mi bemol major de Robert Schumann. Cu aceasta ocazie, am stat de vorba cu Mihaela despre muzica, cariera si pasiunile ei.

De ce ai ales pianul?
Tatal meu era si el pianist si canta impreuna cu mama la un hotel din Brasov. Noi aveam deja un pian acasa si am inceput sa invat intamplator, din placere. Aveam cinci ani cand l-am rugat pe tata sa imi arate sa cant la pian. Nu m-au obligat sa cant ci au vrut sa decopar singura daca imi place si am talent. Cu timpul, a devenit o chestie tot mai serioasa si au inceput orele de studiu in fiecare zi.

Te-ai gandit sa schimbi instrumentul?
Nu a existat niciun moment in care sa imi doresc acest lucru. Mi-ar fi placut sa invat sa cant la un al doilea instrument, dar din pacate nu am avut timp. In meseria asta trebuie sa fii consecvent si ai mult de lucru daca vrei sa nu ramai la acelasi nivel.

Cum ar trebui muzica clasica ascultata pentru a fi inteleasa?
Intra-adevar muzica clasica are nevoie de o anumita pregatire pentru a fi inteleasa spre deosebire de muzica pop, spre exemplu. Studiul ne ajuta sa intelegem care sunt diferentele intre Beethoven si Schumann, sau intre muzica secolului XX si cea baroca. Cunostinta acestea despre muzica ar trebui studiate in gimnaziu, dar din pacate nu se mai acorda atentie acestei materii.

In ce masura se poate bucura de ea un necunoscator?
Chiar daca este abordata intr-un mod intelectual de catre studenti si muzicieni, publicul ar trebui sa o abordeze in primul rand cu sufletul. Cine o asculta trebuie sa aiba un suflet si o inima deschisa pentru a auzi emotiile si culorile care se gasesc in aceasta muzica. Pana la urma ascultam muzica cu sufletul si nu cu creierul. Cu cat esti mai deschis esti in stare sa abordezi orice gen de muzica atata timp cat exista dorinta de a o cunoaste.

Care este partitura ta preferata?
Sunt mai multe pentru ca literatura pentru pian este atat de vasta incat cred ca nu ajunge o viata intreaga sa o inveti. Piesele mele preferate au legatura si cu un moment sau situatii preferate din viata mea, dintr-un anumit concert. De exemplu, imi aduc aminte ca la 15-16 ani am cantat pentru prima oara cu maestreul Claudio Abbado de la Viena si cu orchestra Gustav Mahler, un grup de tineri muzicieni foarte motivati si entuziasmati de a canta pe scena.

Atunci am cantat Concertul numarul 3 de Beethoven si atat de mult m-am emotionat la introducerea orchestrei incat aproape am uitat sa intru si mi-am adus aminte in ultimul moment ca trebuie sa cant si eu. Atat de frumos si minunat cantau incat devenisem un ascultator. De aceea am poate mai multa legatura cu aceasta piesa decat cu alta si o interpretez cu mai mult drag.

Dar compzitorul preferat?
Sunt momente in care prefer muzica romantica ca cea a lui Chopin sau Schumann. Schumann este unul dintre preferatii mei alaturi de Brahms. Sufletul meu este insa Mozart pentru ca a scris niste lucrari pe cat de simple, pe atat de geniale.

Care este cea mai dificila piesa din cate ai interpretat pana acum?
Pentru mine depinde foarte mult si cat timp am la dispozitie pentru a invata o anumita piesa sau a-mi pregati un concert. Cateodata agenda este atat de incarcata incat nu ai timpul pe care ti l-ai dori sa pregatesti o piesa. De exemplu, concertele de Rahmaninov sau chiar orice piesa de Rahmaninov este extrem de pretentioasa pentru fiecare pianist. Dificile sunt si concertele de Barthow din punct de vedere tehnic.

De ce le consideri dificile?
Cu cat este mai grea tehnica, cu atat mai mult trebuie sa studiezi pentru a te simti sigur pe scena. Si lucrurile aparent simple sau cunoscute de public, cum ar fi Mozart, sunt dificile pentru ca te gandesti cum sa le interpretezi pentru a le da o nota de originalitate. Sunt mai multe aspecte care fac o piesa dificila. As putea sa o cant foarte bine dar nu este o reusita daca publicul nu este activ sau se plictiseste. Pentru noi ca pianisti este foarte important si instrumentul pe care il gasim pe scena. Trebuie sa fim foarte flexibili cu pianul pentru ca poate fi un instrument foarte bun sau foarte prost. Sunt si cazuri in care suferi ca pianist si simti ca nu poti canta la capacitate maxima din cauza pianului care nu iti ofera sunetele pe care le doresti. Incerci sa te adaptezi si sa faci tot ce poti mai bine in momentul respectiv.

Cat tim iti petrecei zilnic repetand?
In medie cam 3-4 ore pe zi. Daca este o piesa noua sau foarte grea repet chia si 5 ore zilnic.

Dupa cate ore de repetitie poti interpreta o anumita piesa fara a gresi?
Este un lucru relativ. Ca sa pot merge cu o piesa noua pe scena am nevoie de 2-3 luni. Depinde de fiecare piesa, de cat este de complicata. Pentru a te simti insa deplin familiarizat cu o piesa ai nevoie de ani de zile pentru ca nu conteaza doar studiatul de acasa ci si experienta cu publicul. O repetitie de acasa nu este similara cu o interpretare pe scena. Este o viata intreaga in care inveti.

Care crezi ca a fost cea mai buna interpretare a ta de pana acum?
Eu nu sunt nicodata suta la suta multumita, dar imi aduc aminte de Concursul Clara Haskil la care am participat in 1995. La concertul final, dupa ce fusesera acordate premiile, publicul m-a uimit desi elvetienii au reputatia ca sunt foarte reci. Aplauzele si reactiile lor m-au facut sa ma simt acasa. Conteaza cat esti de bine pregatit, dar si atmosfera, publicul, pianul si cum te simti in momentul in care interpretezi o piesa.

Ce face diferenta intre un piansit genial si unul obisnuit?
Aceasta diferenta se face simtita inca de la o varsta frageda, cand incepi sa canti. Muzicianul genial este acel talent numit si copil minune. Muzicianul normal canta exact ce scrie in note desi canta corect, muzica lui nu te atinge. Geniul implica si o anumita personalitate. Acesta este cel mai dificil lucru in muzica: sa ai personalitate dar sa nu o depaseti pe cea a compozitorului. Provocarea este sa imbini ceea ce scrie in partitura cu interpretarea personala, sa ai o anumita maniera de a aborda instrumentul.

Ce amintiri ai din copilarie despre studiu si performanta?
Am avut o profesoara extrem de dura. Intr-un anumit fel a fost foarte bine insa mai ales in ultimul an de studiu devenise o tortura. Un copil care studiaza trebuie in acelasi timp sustinut, laudat si criticat. Un profesor ideal trebuie sa aiba un anumit echilibru. Aveam impresie ca elevii nu erau subiectul principla ci o performanta personala. In timpul acela nu-mi dadeam seama pentru ca nu cunosteam altceva. Se obtineau performante dar pe baza talentului si mai putin a muncii.

Dar din adolescenta?
Profesorul meu de la Viena, Heinz Medjimoric, e un pedagog excelent. A lucrat cu o severitate enorma cu mine incat aveam un respect deosebit si ma gandeam mereu cand mergeam la lectie ca ii datorez ceva acelui om. In acelasi timp ne trimitea sa cantam in concert si fara el, convingandu-ne ca trebuie sa iesim muzicieni desavarsiti din acea scoala.

Cum ai obtinut bursa la Viena?
Prin intermediul profesoarei mele Stela Dragulin am ajuns intr-o auditie privata la Claudio Abbado. El a fost cel care m-a salvat si a hotarat sa primesc o bursa de studii. Aveam 12-13 ani cand am inceput studiile la Universitatea din Viena si le-am finalizat dupa aproape opt ani. Secretara lui Abbado a cautat permanent sponsori pentru a putea sa-mi continui studiile si sa nu am griji de natura financiara.

Cum s-a ajuns la colaborarea cu Cvartetul Belcea?
Pe Corina am intalnit-o prima oara in Bucuresti cand aveam 9 ani. Am cantat fiecare cate un concert la radio impreuna cu Orchestra Radio. Apoi ea a plecat cu bursa la Londra, iar eu la Viena. In 2001, agentul meu m-a sunat si mi-a spus ca a descoperit un cvartet fantastic cu care trebuie sa cant. Atunci am cantat primele concerte si acum ne-am intalnit aici.

Cu cine ti-ai dori sa canti si nu ai avut ocazia pana acum?
Un vis al meu este sa cant la doua piane cu Radu Lupu, dar nu se poate din punct de vedere al timpului pentru ca si el este foarte ocupat. Dirijorul meu favorit este Silvio Zava cu care nu am avut inca ocazia sa cant, dar imi doresc foarte mult si sper sa se realizeze.

Vei avea concerte speciale de Craciun si Anul Nou?
Nu am in niciun an astfel de concerte. Am spus ca nu cant decat daca este Filarmonia din Belin. De Craciun prefer sa stau acasa cu familia si cu fetita.

Cum va arata agenda ta artistica in 2008?
In ianuarie am doua concrete in Canada, la Vancouver si Montreal. In martie si aprilei am concerte in Italia si in Sania. Concertele se pregatesc cam cu un an, un an si jumatate inainte.

Cum este sa fii mama si sa pleci in turneu timp de doua saptamani? Cum te descurci?
De cand am fetita nu mai plec doua saptamani si drumurile sunt mai dese. Prefer sa plec 2-3 zilei, apoi sa ma intorc pentru cateva zile in Viena si sa plec iar. Incerc sa imi organizez drumurile in asa fel incat sa nu fiu plecata mai mult de patru zile. Mama s-a mutat cu noi in Viena si ma ajuta foarte mult. Cateodata calatorim si impreuna cu fetita daca nu este prea frig si trebuie sa plec pentru o perioada mai mare de timp.

de Roxana Totolici
Foto: Mihail Cratofil

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Mihaela Ursuleasa e mămică20.06.2006 (Arhiva)










Publicitate
* Pianista braşoveancă, unul dintre cele mai mari talente mondiale ale pianului, a adus pe lume, la Viena, o fetiţă de 3 kilograme

Ştefania este numele bebeluşului care a venit pe lume în maternitatea din Viena. Este sănătoasă şi a adus multă bucurie părinţilor care, deşi au concertat pe scene celebre ale lumii, consideră că cel mai mare succes din viaţa lor e micuţa care a împlinit două zile. Mămica este braşoveanca Mihaela Ursuleasa, unul dintre cele mai mari talente mondiale ale pianului. Ea îşi concentrează acum toată atenţia asupra Ştefaniei, pentru că vrea să fie o mămică perfectă.

Pianul şi violoncelul
Mihaela Ursuleasa era considerată pînă nu demult copilul minune al Braşovului. Deşi abia ajungea la pedalele pianului, la nici 7 ani, apărea pe scenă în mai toate concertele mari, alături de nume celebre. Talentata şcolăriţă a urcat uşor treptele afirmării, devenind în scurt timp una din cele mai faimoase pianiste ale lumii, întrecîndu-şi de departe colegii de generaţie. Astăzi, braşoveanca are 27 de ani şi s-a stabilit la Viena. În timpul unui concert, l-a cunoscut pe Rodin Moldovan, violoncelist la Filarmonica din Leipzig. După doi ani, povestea lor de dragoste s-a împlinit prin venirea pe lume a micuţei Ştefania. După fericitul eveniment, cei doi se concentrează pentru alt proiect, la fel de important: căsătoria.

„Spectatorul din burtică“
Deşi între Mihaela şi Rodin sînt 14 ani diferenţă, cei doi au multe în comun: vorbesc acelaşi limbaj, al muzicii clasice, provin din familii de muzicieni şi s-au mutat la Viena, oraşul valsului, unde muzica e mai apreciată ca oriunde. Cît despre micuţa Ştefania, a ascultat muzică încă din burta mămicii. „Dădea din picioare cînd Mihaela cînta la pian. Sperăm s-o moştenească pe Mihaela, sau pe Rodin, amîndoi sînt talentaţi. Dar important e să fie sănătoasă şi să-şi aleagă singură drumul în viaţă. La concertul din New York, un ziarist a scris că cel mai încîntat a fost spectatorul din burtică“, spune Puica, mama braşovencei, bucuroasă că Mihaela a ales pentru fetiţă numele care-i aminteşte de Ştefan, tatăl ei care nu mai e. „Doctoriţa i-a spus Mihaelei să-şi amîne concertul de la Hamburg, că s-ar putea să nască pe scenă“, povesteşte Puica. Naşterea a decurs normal, deşi bebeluşul a venit mai devreme cu două săptămîni. „Diseară plec la Viena s-o văd. Sînt o bunică fericită“, mărturiseşte Elena, emoţionată.

Carieră de excepţie
• Încă de la vîrsta de doi ani, Mihaelei îi plăcea să se cuibărească sub pian atunci cînd părinţii repetau. „Ai mei începuseră să se îngrijoreze: «Să nu surzească copilul!»“, glumeşte ea. Avea 5 ani cînd s-a încumetat să se aşeze la pianul din sufragerie şi să-i ceară tatălui ei s-o înveţe un cîntecel. În loc de „Melc, melc, codobelc“, a descifrat „Păpuşa bolnavă“ de Ceaikovski. La 12 ani, era studentă la Conservatorul din Viena. A absolvit cu Magna cum Laudae. A primit cele mai apreciate distincţii din lumea muzicii. Acum, trăieşte din concerte, cam 40 pe an.
Camelia Onciu

Thursday, April 21, 2011

Locuri care m-au impresionat- Galeria Uffizi, Florenta, Italia

Impozantul palat al artelor din oraşul italian în care a înflorit Renaşterea adăposteşte de veacuri întregi una dintre cele mai bogate colecţii de artă din lume. Galeria Uffizi este cea mai mare pinacotecă renascentistă. Clădirea, concepută iniţial în 1561, la cererea lui Cosimo I de Medici, pentru birourile magistraţilor florentini, s-a transformat în muzeu.
Galeria îşi datorează existenţa Annei Maria Ludovica de Medici, care în 1737 semna acordul de cesiune a valorosului patrimoniu artistic strâns în edificiul familiei De Medici către dinastia De Lorena. Documentul prevedea cedarea capodoperelor „pentru înfrumuseţarea statului". Astăzi operele sunt expuse pe cele două niveluri ale clădirii.
Printre maeştrii prezenţi în galerii cu tablouri se numără Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Tiziano, Tintoretto, Peruggio, Giotto, Cimabue, Domenico Veneziano, Botticelli, Piero della Francesca, Caravaggio sau Veronese.





 Buna Vestire- Leonardo da Vinci (1452-1519)
 Nasterea lui Venus- Sandro Botticelli (1445-1510)

Madonna in Sorrow- Giovanni Batista Salvi da Sassoferato

http://www.youtube.com/watch?v=K0GSxSansbI