Thursday, January 24, 2013

Turnul Babel este templul Esagila construit de catre marii zei Anunnaki


Anunnaki (alte denumiri Anunnaku, Ananaki sau Anunna) este un grup de zeități sumeriene, babiloniene și akkadiene. Numele poate fi scris „da-nuna”, „da-nuna-ke4-ne” sau „da-nun-na”, semnificând „cei de sânge regal”[1] sau „copii princiari”.[2]
Relația lor cu grupul de zei cunoscut sub numele de Igigi este neclară, dar în mitul potopului Atra-Hasis se precizează că aceștia sunt nevoiți să muncească pentru Anunnaki. Igigi s-au revoltat după 40 de zile și au fost înlocuiți prin crearea oamenilor[3].
Jeremy Black și Anthony Green oferă o perspectivă ușor diferită a zeilor Igigi și Anunnaki, scriind că „lgigu sau Igigi este un termen introdus în Perioada Veche Babiloniană ca un nume pentru «(zece) mari zei». Cu trecerea timpului s-a păstrat uneori acest sens în perioadele mai târzii, din Orientul Babilonian este folosit în general pentru a se referi colectiv la zeii din cer, la fel cum termenul Anunnakku (Anuna) a fost folosit mai târziu pentru a se referi la zei lumii de dincolo. În descrierea creației se spune că există 300 lgigu în ceruri[4].



Anunnaki apar în mitul babilonian al creației, Enuma Elish. Într-o versiune târzie, Marduk, după crearea omenirii, împarte Anunnaki și îi distribuie în locurile corespunzătoare, trei sute în cer, trei sute pe pământ. În semn de recunoștință, Anunnaki, Marii Zei, au construit splendidul templu Esagila, care era un turn la fel de mare ca Abzu și în care au făcat un lăcaș (altar) pentru Marduk, Enlil, Ea. Apoi Anunnaki au construit altare pentru ei.
Potrivit unui mit babilonian târziu, Anunnaki erau copiii lui Anu și Ki, zeii frate și soră, erau foarte înalți (cei mai mici fiind de 3 metri înălțime), puteau zbura și că s-au încrucișat cu femei pământene. La rândul lor Anu și Ki erau copiii lui Anshar și Kishar (Skypivot și Earthpivot, polii cerești), care la rândul lor, au fost copii lui Lahamu și Lahmu (cei din noroi), numele dat păzitorilor templului Abzu de la Eridu, locul în care se credea că a avut loc creația. Lahamu și Lahmu erau copii lui Tiamat și Abzu.
Sumerienii menționau despre Anunnaki că ar fi venit de pe Planeta Nibiru, cunoscută azi ca Planeta X, sau a douăsprezecea planetă.

Templul Esagila, tradus din sumeriana inseamna templul cu varf infinit, fiind dedicat lui Marduk, zeul protector al Babilonului, in cultura iudeo-crestina fiind desemnat drept Turnul lui Babel.



The Ésagila, a Sumerian name signifying "É (temple) whose top is lofty",[1] (literally: "house of the raised head") was a temple dedicated to Marduk, the protector god of Babylon. It lay south of the ziggurat Etemenanki, a memory of which has been perpetuated in Judeo-Christian culture as the Tower of Babel.
In this temple was the cult image inhabited by Marduk, surrounded by cult images of the cities that had fallen under the hegemony of the Babylonian Empire from the 18th century BC; there was also a little lake which was named Abzu by the Babylonian priests. This Abzu was a representantion of Marduk's father, Enki, who was god of the waters and lived in the Abzu that was the source of all the fresh waters.
The Esagila complex, completed in its final form by Nebuchadnezzar II (604–562 BC) encasing earlier cores, was the center of Babylon. It comprised a large court (ca. 40×70 sq. meters), containing a smaller court (ca. 25×40 m2), and finally the central shrine, consisting of an anteroom and the inner sanctum which contained the statues of Marduk and his consort Sarpanit.
According to HerodotusXerxes had a statue removed from the Esagila when he flooded Babylon in 482 BC, desecrated the Esagila and sacked the city. Alexander the Great ordered restorations, and the temple continued to be maintained throughout the 2nd century BC, as one of the last strongholds of Babylonian culture, such as literacy in the cuneiform script, but as Babylon was gradually abandoned under the Parthian Empire, the temple fell into decay in the 1st century BC.
Under the enormous heap of debris that lay over it, Esagila was rediscovered by Robert Koldewey in November 1900, but it did not begin to be seriously examined until 1910. The rising water table has obliterated much of the sun-dried brick and other oldest material. Most of the finds at Babylon reflect the Neo-Babylonian period and later. Data from the Esagila tablet,[2] which was copied from older texts in 229 BC and describes Esagila in lines 1–15 before passing on to the ziggurat of Etetemenanki, have aided in the temple's reconstruction. The tablet, described by George Smith in 1872, disappeared for some time into private hands before it resurfaced and began to be interpreted.[3]

Sursa: Wikipedia


No comments:

Post a Comment