Friday, February 22, 2013

Nanotehnologia ADN-ului se poate realiza doar prin structura in forma de cruce


Nanotehnologia ADN-ului este proiectarea și fabricarea de structuri artificiale de acid nucleic pentru utilizări tehnologice. În acest domeniu, acizii nucleici sunt folositi ca materiale de inginerie non-biologice pentru nanotehnologie, mai degrabă decât ca purtători de informații genetice in celulele vii. Această utilizare este activata prin normele de bază stricte de asociere ale acizilor nucleici, care produc doar porțiuni de fire, cu secvențe de bază complementare pentru a lega impreuna forma puternice, rigide structuri duble, numite Helix. Acest lucru permite proiectarea rationala a unor secvențe de bază, care se vor aduna selectiv, pentru a forma structuri complexe țintă cu caracteristici precis controlate la scara nanometrica. ADN-ul este materialul dominant, care încorporează structuri de acizi nucleici, cum ar fi alte ARN-uri si de acid nucleic peptid (PNA), de asemenea construite, [2] [3] care să conducă la folosirea ocazională a acidului nanotehnologiei, numele nucleic care descrie câmpul.
Fundația conceptuala pentru nanotehnologia ADN-ului a fost  prevăzuta de Nadrian Seeman la începutul anilor 1980, și a început să atragă câmpul de interes, larg răspândit în mijlocul anilor 2000. Cercetatorii in domeniu au creat ambele structuri statice, cum ar fi două  grile de cristal tridimensionale, nanotuburi, poliedre, și forme arbitrare, precum și structuri funcționale, cum ar fi mașini și computere moleculare ADN. O serie de metode de asamblare sunt folosite pentru a face aceste structuri, inclusiv bucati  pe bază de structuri care se asamblează din structuri mai mici, structurile rabatabile folosind metoda ADN-ul origami  și structuri reconfigurabile dinamic folosind tehnici de deplasare.Câmpul  începe să fie folosit ca un instrument pentru a rezolva problemele de bază în știință, biologie structurala si biofizica, inclusiv aplicații în cristalografie și spectroscopie pentru determinarea structurii proteinelor. Aplicații potențiale în electronică la scară moleculară și nanomedicina sunt de asemenea investigate.
Aceste patru componente se asociaza într-un ADN cu patru brațe in joncțiune, deoarece această structură maximizeaza numărul de perechi de baze corecte,  A se potriveste cu T și C se adapteaza la G. [4] [5] A se vedea această imagine pentru un model mai realist dintre cele patru -brațe de joncțiune, arătând structura sa terțiara.



Laminina este o proteina ​​majora din lamina bazala (unul din straturile de membrana bazala), o rețea fundamentala de proteine ​​pentru cele mai multe celule si organe.Celulele laminine sunt o parte importantă și biologica activă a lamininei de baza,influențând diferentierea celulelor, migrația, și aderența, precum si fenotipul și supraviețuirea.




Oameni de stiinta afirma ca nu exista evolutie, doar creatie:


Profesori, laureati ai premiului Nobel precum de Duve au calculat ca nu ajunge o eternitate in crearea unei celule bacterie care sa dea posibilitatea asamblarii sale din proprii atomi.Oamenii si mamiferele dispun de circa 50.000 de gene.Aceasta implica inre 50.000 si 100.000 de proteine active intr-un corp. Se estimeaza ca exista circa 30 de phylum( increngaturi)animale, pe planeta. Daca genomul fiecarui phylum, ar produce 100.000 de proteine si niciuna dintre ele ar fi comuna cu oricare dintre Phyle ( fapt pe care il cunoastem a fi imposibil, dar sa dam o sansa evolutiei) ar rezulta 30x 100.000, 3 milioane de proteine. Acum sa luam in considerare posibilitatea acestor 3 milioane de combinatii viabile, care s-ar forma din nimereala: Proteinele sunt lanturi complexe al altor sute de aminoacizi. Sa luam o proteina tipica a fi un lant de 200 aminoacizi, Varietatea observata va fi de la mai putin de 100 de aminoacizi per proteina la 1000. Exista 20 de aminoacizi care ar putea in variatii combinate sa produca proteinele vietii. Aceasta inseamna ca un numar de posibile combinatii al aminoacizilor in modelul nostru de proteina de 200 de aminoacizi, ar fi 20 la puterea 200.( plus fiecare 20 multiplicat de inca 200 de ori), ori in sistemul normal de numere decimal ar fi aproximativ 10 la puterea 260( adica numarul unu urmat de 260 de zero-uri). Natura are optiunea de a alege printre 10 la puterea 260 de posibile proteine, cele 3 milioane de proteine din care este constituita o viata viabila. In alte cuvinte, pentru oricare alegere corecta, ar fi 10 la puterea 254 de alegeri gresite. Astfel se demonstreaza ca intamplarea nu poate fi forta creatoare din spatele acestui succes al vietii.Intelegerea noastra de statistici si biologie moleculara sustine clar notiunea ca trebuie sa existe o directiva si un DIRECTOR in spatele acestui succes de creatie.


No comments:

Post a Comment