Thursday, March 14, 2013

Rapirea


ULTIMUL DRUM – RĂPIREA



„Un pas mic pentru un om – o săritură de uriaş pentru omenire“

Neil Armstrong, comandantul navei Apolo 11 – 20.07.69



1969 – anul când omul terestru a păşit pe Lună şi când pământenii îşi ţineau respiraţia în faţa televizoarelor. Dar oricât de stupefiant a fost acest drum pe Lună, oamenii (bărbaţi, femei, copii) vor face într-o zi un alt drum, care va tăia răsuflarea la tot restul lumii. Cei ce vor rămâne pe pământ vor căuta cu tot efortul spiritului uman să explice dispariţia a milioane de oameni odată.



Ce vor spune cei care nu au crezut?

„Circulam pe autostradă şi deodată mai multe maşini au rămas fără şoferi şi s-a produs panică în circulaţie. Desigur, este o invazie de fiinţe extraterestre“.

„Ceva ciudat, la un curs de filozofia religiilor, trei studenţi au dispărut ca prin farmec. Aceştia încercau mereu să argumenteze credinţa şi viaţa lor din Biblie“.

Alţii, care frecventau diverse biserici, s-au trezit cu rude şi prieteni lipsă.

Părerile vor fi diferite de la om la om. Numai cei care au citit Biblia vor şti ce s-a întâmplat cu adevărat.

Într-o zi Domnul Isus, după făgăduinţa Lui, va veni să-i ia pe cei care au făcut legământ cu El, care au crezut Cuvântul Lui şi Îi ies în întâmpinare în văzduh fără rachete sau nave spaţiale. Ei vor fi duşi într-un loc minunat. Pământul cu toate splendorile lui nu poate fi comparat cu acel loc.

De câte ori nu ai spus cuvântul „imposibil“ şi totuşi Dumnezeu a rezolvat, căci totul este cu putinţă celui ce crede în Domnul Isus şi Îl ia pe cuvânt.

Cuvântul lui Dumnezeu spune că va fi o generaţie de credincioşi care nu vor vedea moartea. Aceştia vor fi răpiţi de pe pământ înainte de marea strâmtorare – cu cele mai teribile cataclisme, măceluri şi foamete.

Să examinăm profeţiile cu privire la „fericita noastră nădejde“ (Tit 2:13-15).

Când ne uităm în jur, nădejdea noastră devine tot mai fierbinte şi mai fericită.

Domnul Isus a spus în Ioan 14:1-3 că va reveni să ne ia, ca acolo unde este El să fim şi noi, cei care L-am iubit. Viaţa veşnică din locul pregătit va depăşi cele mai mari bucurii pe care le-am cunoscut pe pământ.

Apostolul Pavel în 1 Corinteni 15:50-52 ne spune o taină pe care o vor trăi adevăraţii creştini, care sunt mai puţini decât cei ce-şi zic creştini, şi ne descoperă lucruri importante despre răpire.

Este foarte important să deosebim felul de a lucra al lui Dumnezeu cu cei ce formează Biserica lui Hristos, cu sfinţii din poporul Israel şi cu neamurile care vor rămâne pe pământ pentru împărăţia de 1000 de ani.

Este o deosebire între a doua venire a lui Hristos şi răpirea credincioşilor.

Orice credincios adevărat – în Hristos – este iniţiat de Domnul şi are părtăşie cu El şi cu ceilalţi şi numai aceştia pot înţelege tainele lui Dumnezeu.

Taina pe care Dumnezeu o descoperă apostolului Pavel este minunată.

„A dormi“ nu înseamnă că sufletul, conştiinţa sau personalitatea ta a murit, ci el merge la Domnul Isus pentru a-L vedea şi a fi cu El veşnic (2 Cor. 5:1-10).

Domnul Isus va învia trupurile celor adormiţi, din pricina Duhului Său care este în ei. Cum zice şi în Filipeni 3:20,21 că Domnul Isus le va face asemenea trupului Său de glorie.

Acest eveniment va avea loc aşa cum spune Dumnezeu, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Toţi credincioşii care fac parte din Biserica lui Hristos vor pleca spre Canaanul ceresc şi vor fi schimbaţi. Cum? În esenţa fiinţei noastre, dar vom avea un trup ca al Domnului Isus (Filipeni 3:21). Aspectul vizibil al fiinţei va rămâne, pentru că sus ne vom recunoaşte. Acel trup slăvit şi veşnic nu va mai fi supus îmbătrânirii, nici durerii, nici descompunerii. Când Scriptura spune „morţii vor învia nesupuşi putrezirii“, ea vorbeşte de creştinii care au murit fizic. Ei vor învia pentru a-L întâlni pe Hristos în văzduh. Dar când Scriptura spune că acest trup muritor trebuie să se îmbrace în nemurire, ea vorbeşte de cei care vor fi în viaţă la venirea lui Hristos. Aceasta este taina răpirii. Aceasta este nădejdea pe care Pavel o oferă generaţiei care va trăi la venirea lui Hristos. Apostolul Pavel mai face o precizare: cei care au murit credincioşi în Hristos vor învia înaintea transformării trupurilor noastre şi împreună Îl vom întâmpina pe Domnul Isus în văzduh. Lumea nu va şti nimic, pentru că totul se va petrece într-o clipă şi în mare taină.

Însă răpirea nu va avea loc în acelaşi timp cu venirea Domnului Isus ca Împărat. Acestea sunt două evenimente deosebite, privind poporul evreu şi planul Său cu privire la Biserică, plan căruia acum îi dă întâietatea. Biserica se compune din evrei şi neamuri.

Acum trăim în timpul Bisericii şi ea este răspunzătoare pentru evanghelizarea lumii.

Scriptura face o deosebire între timpul Bisericii şi timpul Necazului celui mare, care pare a fi o lucrare a lui Dumnezeu cu privire la Israel. În timpul Necazului celui mare lumina va fi proiectată asupra evreilor. În Apocalipsa 7:1-4 evreii sunt răspunzători pentru evanghelizarea lumii.

Întoarcerea Domnului Isus va fi vizibilă pe tot pământul (Apocalipsa 1:7), dar la răpire numai cei credincioşi care vor fi răpiţi Îl vor vedea – pentru că este o taină.

La răpire lumea nu va înţelege nimic, dar când va veni Domnul Isus ca Împărat, El va veni în timpul unui război căruia îi va pune capăt. Atunci El îi va despărţi pe credincioşi de necredincioşi (Matei 25).

Răpirea nu poate avea loc odată cu revenirea Domnului Isus ca Împărat, pentru că atunci nu ar mai fi muritori care să populeze planeta. Ori este scris că în Împărăţie vor intra cei care nu au primit semnul fiarei şi cei care s-au închinat Domnului Isus. Şi astfel va începe Împărăţia care este preludiul veşniciei.



Biserica a dispărut

Cea mai lungă descriere a Necazului celui mare este în Apocalipsa de la capitolul 6 la 19.

În primele cinci capitole ale Apocalipsei Biserica este menţionată de 30 de ori. Apoi în celelalte capitole nu mai este menţionată. Ea străluceşte prin absenţa ei, pentru că ea se află în slavă, aşa cum se spune în capitolele 4 şi 5.



Fiţi gata

Când se va produce răpirea? Nu ştiu, dar Domnul ştie. După toate semnele suntem în perioada întoarcerii Domnului (1 Tes. 5:4). Noi nu trebuie să fim surprinşi, ci pregătiţi. Din nenorocire nu toţi sunt gata, pentru că nu toţi cunosc profeţiile şi Cuvântul (1 Tes. 5:5). Noi suntem ai zilei, nu ai nopţii şi ai întunericului.

Întunericul se aplică celor care nu-L cunosc pe Hristos ca Mântuitor şi care nu au lumina Duhului Sfânt care să-i ajute să înţeleagă aceste profeţii şi aceste împliniri.

Dacă ştii că profeţii au vorbit din partea lui Dumnezeu, dacă Duhul Sfânt îţi vorbeşte, trebuie să fii vigilent. Nimic altceva nu trebuie să se împlinească înainte ca Domnul Isus să te ia ca să fii cu El în cer.

Când Îl vom vedea pe Domnul faţă-n faţă, vom privi viaţa noastră prezentă şi vom vedea că lucrurile pe care le credeam importante sunt ca nişte jucării părăsite în copilăria noastră.

Ce viaţă ar trebui să ducem noi? O viaţă de optimism, de aşteptare, plină de bucurie şi dragoste. Ar trebui să trăim ca nişte oameni care ştiu că nu mai au mult de stat pe pământ.
Sursa: roboam.com

No comments:

Post a Comment