Saturday, August 24, 2013

Prometheus inlantuit in muntii Bucegi?

Cateva secrete pe care muritorii necrestini nu au cum sa le inteleaga pentru ca si "Viitor cu cap de mort" de Radu Cinamar, specifica foarte clar in aceasta carte ca este vorba de oameni care au o vibratie specifica inalta ( calugari, oameni antrenati special etc) care pot descifra misterele lui Prometeu...fara o pregatire spirituala nu ai cum sa intelegi si nici sa descoperi adevarul din spatele povestii...Marea intrebare pe care multi fani nici nu si-au pus-o este de ce cartea nu a fost tradusa cu acelasi titlu in engleza care ar fi sunat "Future with deathskull" ci a fost tradusa cu numele "Rasarit de soare Transilvanean"...de ce transilvanean? Cand locatiile din carte nu au nicio treaba cu Transilvania....Iata ca filmul Prometheus, productie Hollywood 2012 ne arata aceeasi tematica de parca ar fi fost realizat dupa carte... 

Prometheus înlănțuit

prometheus_chained_by_nathanrosario-d5gzeyi
După ce a fost înștiințat de Enoh de faptele Veghetorilor, împăratul Anu a ordonat pedepsirea acestora. În capitolul zece al Cărții lui Enoh, el i-a poruncit arhanghelului Rafael („zeul care vindecă”): „Leagă-l pe Azazel de mâini și de picioare și aruncă-l în beznă, și fă o crăpătură în pustia din Dudael și azvârle-l acolo. Și așează peste el pietre ascuțite și mari, și aceperă-l cu întuneric ca să stea colo în veci, și acoperă-i fața ca să nu vadă lumina. Iar în ziua marii judecăți va fi aruncat în foc” (10:4-6). Arhanghelului Gavriel („zeul puterii”) i-a spus: „Pornește către copiii născuți fallen_angel_iii_by_mahdesigns-d5xc60edin destrăbălare și către cei răi, și nimicește copiii Veghetorilor din mijlocul oamenilor; și împinge-i unul împotriva celuilalt ca să se omoare de unii singuri în luptă, căci zile nu vor mai avea. Și nici o rugăminte a taților lor nu va fi ascultată; căci aceștia nădăjduiesc că odraslele lor vor avea vieți veșnice, și că fiecare dintre ei va trăi cinci sute de ani” (10:9-10). Iar arhanghelului Mihail („cel ce este ca zeul suprem”), mâna sa dreaptă, i-a ordonat: „Du-te, leagă-l pe Semjaza și pe ajutoarele lui care s-au împreunat cu femeile, spurcându-se cu ele în necurăția lor. Iar când fiii lor se vor fi omorât unul pe celălalt, și când ei vor vedea nimicirea celor iubiți de ei, leagă-i trainic timp de șaptezeci de neamuri pe câmpiile Pământului, până în ziua judecății și sfârșitului lor, până la judecata ce va fi pentru vecii vecilor. În acele zile ei vor fi aruncați în prăpastia de foc, în chinurile temniței în care vor rămâne pe vecie. Și toți aceia care vor fi osândiți și nimiciți vor fi de acum încolo legați de ei până la sfârșitul tuturor neamurilor. Nimicește tot răul de pe fața Pământului și fă ca toată fărădelegea să se sfârșească, și fă ca răsadul dreptății și al adevărului să iasă la iveală și va fi ca o binecuvântare; iar faptele dreptății și ale adevărului vor aduce bucurie veșnică” (10:11-16).
Arhanghelului Uriel („zeul luminii”), Anu i-a încredințat o misiune specială: „Du-te la Noe și spune-i în numele meu «Ascunde-te!» și arată-i sfârșitul ce se apropie, unde va fi prăpăd pe Pământ și un mare potop se va revărsa peste întregul Pământ, și va distruge tot ce se află pe acesta. Și arată-i că va putea scăpa și că sămânța lui se va păstra pentru toate neamurile Pământului” (10:2-3). Chiar dacă a hotărât inundarea Terrei, împăratul a hotărât să ascundă de oameni acest lucru, lui Rafael  ordonându-i să îi mintă: „Mărturisește vindecarea Pământului, că se vor vindeca de boală și copiii oamenilor nu vor pieri din pricina tainelor pe care Veghetorii le-au descoperit și i-au învățat pe fiii lor. Și Pământul a fost murdărit de învățăturile lui Azazel; lui să i se pună în seamă păcatul” (10:7-8). Prin urmare, Marduk nu l-a mințit pe Enoh atunci când i-a arătat adevăratul plan al lui Anu, de a distruge toate ființele de pe Pământ: „Pământul s-a întors pe dos cu tot cu locuitorii săi, îngroziţi, oamenii au fugit care încotro, stelele cădeau, se loveau unele de altele făcând un zgomot asurzitor” (Ştiri despre Egipt şi minunile sale); „cerul s-a prăbușit și a căzut pe Pământ (…) Pământul a fost înghițit într-o mare genune, și munții erau agățați deasupra munților, colinele se cufundau în coline și copacii erau rupți și aruncați în genune unde se duceau până la fund” (Cartea lui Enoh83:3-4). Deși arhanghelii Mihail și Rafael au fost uimiți de asprimea pedepsei, și-au îndeplinit sarcina. Conform capitolului optsprezece al Cărții lui Enoh, Azazel / Enki și Veghetorii săi au fost întemniţaţi pentru zece mii de ani.
loki_boundPedepsirea lui Enki se găseşte şi în mitologia scandinavă, acolo unde Loki a fost închis în lumea subterană din cauza faptelor sale. ÎnMitologia nordică, Elena-Maria Morogan descrie evenimentul astfel: „Tăcuți, zeii îl duseră în ținutul subpământean, până într-un loc trist și întunecat, nu departe de cel în care fusese legat Fenrir. Acolo se afla o peșteră neagră; două stânci fură prăvălite, astfel încât să formeze semnul V, semn magic care avea să-l împiedice să poată fugi. Aici fură aduși toți cei din sângele lui; unul din fiii săi fu prefăcut în lup, iar cu măruntaiele celuilalt fu legat Loki. Iar uriașa Skade, fiica lui Tjatse și soția lui Njord, fu transformată într-o viperă monstruoasă. Zeii o atârnară de spinare deasupra lui Loki, astfel încât veninul ei picura pe fața acestuia. Soția lui Loki, Sigyn, îl iubea așa de tare, încât îi rămăsese credincioasă. Ea ceru să i se permită să stea lângă el în veci. Și astfel stă Sigyn plângând lângă soțul ei, și în mâini are un vas, în care încearcă să prindă picăturile otrăvite. Când vasul se umple, se grăbește să-l deșerte. Iar atunci veninul care curge din dinții otrăviți arde ochii lui Loki și strigătele lui zguduie tot Midgardul. Astfel va sta Loki până ce va sosi ultima Ragnarok”. Nu doar Loki a fost pedepsit, ci şi copiii săi: zeiţa Hel a fost trimisă în lumea subterană Niflheim, lupul Fenrir a fost legat de o stâncă la un kilometru şi jumătate sub pământ iar şarpele Jörmungandr a fost aruncat în oceanul care înconjoară Terra.
Și mitologia greacă amintește acest eveniment, Zeus hotărând ca titanul Prometheus să fie pedepsit deoarece le-a dăruit oamenilor focul. Titanul care a creat oamenii a fost înlănţuit pe muntele Caucaz, unde în fiecare zi un vultur îi devora ficatul. Peste noapte, ficatul se regenera, astfel că Prometheus trecea zilnic prin acest chin. La un moment dat, Zeus l-a trimis în Tartar (lumea subterană) cu tot cu piatra de care era legat. Titanul s-a întors pe muntele Caucaz abia după ce un centaur, Chiron, i-a luat locul în Tartar. În Georgia există o poveste asemănătoare, în care zeul Amirani a fost înlănţuit pe muntele Caucaz pentru că i-a învăţat pe oameni cum să folosească metalele. La fel ca în mitul grecesc, un vultur îi mânca zilnic ficatul, care se regenera peste noapte.
Pedepsit de zei „pentru că a iubit prea mult oamenii”, așa cum spunea Eschil înPrometheus înlănțuit, titanul nu și-a regretat nicio clipă fapta, în ciuda suferinței: „Acest vultur e dovada libertății mele în fața cerului. El îmi scurmă ficatul, dar ceea ce urmărește Zeus este să-mi ucidă memoria, să mă facă să uit că am furat focul și l-am dat oamenilor”. Însă, continuă titanul, „n-am furat focul ca să-l arunc în noroi”. Smulgându-i pe oameni din „prostia în care zăceau”, Prometheus i-a făcut „iscoditori și meșteșugari”. Înainte de a primi „focul” ceresc, oamenii „neștiind să folosească nici prometheus-eagle-eating-livercărămizile, nici cheresteaua pentru a-și clădi case luminoase, trăiau ca lacoma furnică, în bordeie întunecoase săpate sub pământ”. Pe lângă arhitectură, titanul le-a oferit astronomia, învățându-i să observe „răsăritul și, ceea ce e și mai greu de recunoscut, asfințitul astrelor”. În opera lui Eschil, Prometheus se laudă că „pentru ei am găsit cea mai frumoasă dintre științe: aceea a numerelor; am alcătuit îmbinarea literelor și am întemeiat memoria, muma Muzelor, sufletul vieții. Eu am fost cel dintâi care am pus vitele la jug (…) Prin mine, telegarii învățați la ham au ajuns să tragă carele, întru desfătarea belșugului. Nimeni altul decât mine n-a inventat aceste trăsuri înaripate în care navigatorii pot rătăci pe mări (…) Prin amestecurile salvatoare pe care i-am învățat să și le facă, toate bolile se vindecă. Eu am întemeiat, în toate ramurile, arta de a ghici viitorul (…) Bunurile folositoare îngropate în pământ: arama, fierul, argintul și aurul, cine s-ar putea lăuda că le-a descoperit înainte de mine?”. Acest sacrificiu al titanului a fost remarcat și de Karl Marx care scria că „Prometheus este cel mai nobil sfânt și martir din calendarul filosofic”, referindu-se la cugetătorii progresiști ce suferă pentru convingerile lor. „Numai eu”, spunea titanul, „am dat stavilă pentru ca, doborâte de trăznet, făpturile omenești să nu ajungă să populeze ținutul lui Hades”.
A fost Prometheus / Enki într-adevăr înlănțuit în munții Caucaz de la granița dintre Europa și Asia? În Istoria critică a românilor, Bogdan Petriceicu Hașdeu vorbea despre munții Caucaz de pe teritoriul de la nordul Mării de Jos din antichitate, invocând nouă izvoare istorice și literare antice și din evul mediu. În Evul Mediu timpuriu se considera că munții Caucaz erau în vecinătatea Dunării și la nord de Marea Neagră. Istoricul roman Ammian Marcelin arăta că, pe timpul năvălirii hunilor, în România de astăzi se afla o țară numită Caucaland sau Țara Cauca. În acel teritoriu a existat și un trib dacic al caucoensilor, amintit de geograful Ptolemeu, localizat de Vasile Pârvan și Constantin Daicoviciu în ținutul secuiesc și în cel al Bacăului. Pentru cercetătorul Patsh, Caucaland se afla undeva prin munții Banatului. Cronica lui Nestor din secolul al IX-lea, cea mai veche cronică rusească, vorbește despre munții Caucaz sau munții Ungurești de la vestul Mării Negre. Scriitorul grec Apollodor din secolul al doilea î.Hr. amintea despre un Caucaz în Sciția (numele dat de grecii antici Daciei, ținutul din partea de nord a Dunării, din nord-vestul Mării Negre), unde legendele spun că a fost înlănțuit titanul Prometheus: „a dat ordin lui Vulcan ca să-i bată corpul cu cuie pe muntele Caucaz. Acest munte este în Scythia, unde Prometheus a rămas pironit timp de mai mulți ani”. Despre același Caucaz vorbea și arhiepiscopul Eustatie al Tesalonicului, numindu-l „Caucazul boreal” sau Caucazul din lokkichainedpărțile nordului, spre deosebire de celălalt Caucaz, aflat între Marea Neagră și cea Caspică. „Însă Caucazul acela, pe care, după legende, a fost crucificat Prometeu, nu figurează pe tablele geografice; așa afirmă autorii vechi”, preciza Eustatie. Pentru istoricul Florus, Carpații de lângă Olt purtau numele Caucaz. Într-un mic tratat cosmografic, geograful roman Julius Honorius făcea referire în secolul al cincilea la două grupe de munți cu numele Caucaz, una pe teritoriul Europei, corespunzând Carpaților de sud-est ai Daciei, și alta în estul Mării Negre, pe teritoriul Asiei. După părerea istoricului Jornande, munții Caucaz se întind până în Sciția, acolo unde Dunărea se desparte pentru a se vărsa în Marea Neagră. La rândul său, Vasile Lovinescu scria următoarele: „se știe că a existat mai întâi un Caucaz polar, deoarece se spune că Prometheu a fost legat de Axa Polului. Există apoi Caucazul modern”, care este diferit de cel consemnat de antici. Într-una dintre epigramele sale, poetul Marțial a situat scena înlănțuirii lui Prometheus în același ținut al geților de la nordul Dunării: „Soldat Marcellin, tu pleci acum, ca să iei pe umerii tăi cerul de nord al hiperboreilor şi astrele Polului Getic, care abia se mişcă. Iată şi stâncile lui Prometheu. Iată şi muntele acela faimos din legende. În curând tu vei vedea toate aceastea cu proprii tăi ochi. Când tu vei contempla aceste stânci în care răsună durerea imensă a bătrânului, vei zice: Da, el a fost încă mai dur ca şi aceste pietre dure, şi la aceste cuvinte tu vei mai putea încă să adaugi că acela, care a fost în stare să sufere aceste chinuri a putut într-adevăr să creeze geniul uman”. Istoricul Herodori, care a trăit înainte de Herodot, leagă și el povestea lui Prometheus de Dacia, susținând că titanul a fost un rege din Scythia. Iar Elie Dolcu, în Românii, o spiritualitate străveche, nota: „Prometeu, pelasg de neam, titan, este înlănţuit în munţii Caucas, din Dobrogea de azi, în Măcin (Arubium) şi unde băştinaşii participă, în sens larg, la suferinţele lui Prometeu, în acest ţinut pe care şi Euripide şi Ammian, ca şi Marcellin îl găsesc «inospitalier»”.
Dacă toate aceste surse vorbesc despre muntele Caucaz, pentru Hesiod titanul a fost ferecat pe columna din mijloc a muntelui Atlas. După cum nota și bucegi2Nicolae Densușianu în Dacia Preistorică, acea columnă „a fost considerată în legendele meridionale ca columna cea miraculoasă a Pământului, care susținea bolta cea înstelată a ceriului, sau polul nordic al universului”. Tot el adăuga că „după vechile tradițiuni geografice grecești, această columnă legendară a ceriului se afla în părțile extreme, sau de nord, ale lumii cunoscute, pe muntele cel înalt și vast din țara Hyperboreilor numit Atlas”. Legendele grecilor susțin că titanul Atlas, pedepsit de Zeus să susțină cerul pe umerii săi, a fost transformat în munte de către semizeul Perseus, care l-a împietrit cu ajutorul capului Medusei. În Odysseia, Homer face referire și el la „columnele cele lungi” de pe muntele Atlas, care despart cerul de Pământ. În secolul al doilea î.Hr., Apollodor din Athena stabilise, pe baza unor texte mai vechi, că muntele Atlas care susținea polul nordic al cerului nu se afla în Africa de nord, ci în țara hyperboreilor (o populație pelasgă din nordul Traciei sau al Dunării de jos), Dacia sau Sciția ori România de astăzi. Iar muntele Atlas nu era decât Caucazul vechi, pe care a fost legat titanul care le-a adus oamenilor focul.
Dacă Prometheus a fost înlănțuit pe teritoriul României de astăzi, care este muntele Caucaz ori Atlas din legende? Conform descrierilor antice și medievale, locul supliciului titanului nu poate fi decât unul singur: vârful Omu din masivul Bucegi. Aici se găsesc trei stânci, asemenea columnelor muntelui Atlas. Despre acestea, Nicolae Densușianu scria: „lângă această maiestuoasă columnă de pe verful Omul își ridică în aer capetele lor, după cum am amintit mai sus, alte doue bucăți de stânci, în formă de doue monolite arhaice, și cari au avut odată anumite destinațiuni religiose. Una dintre aceste petre misteriose ne înfățișează o sculptură megalitică, ce representă capul, gâtul, pieptul și o parte din aripele unui vultur gigantic întors cu fața spre columna principală. Acestă monumentală figură este varful-omu-busteni-2vulturul acel mitologic, căruia legendele anticității i atribuise rolul de torturătoriu al lui Prometheu”. De asemenea, Diodor Sicul scria că „în mijlocul Caucazului este o stâncă, ori mai bine zis o bucată de stâncă, cu o circumferință de zece stadii și înaltă de patru stadii, și aici locuitorii din vecinătate arată spelunca lui Prometheu, cuibul vulturului și urmele lanțurilor și ale cătușelor, cu care a fost ferecat”. Într-adevăr, stânca principală de pe vârful Omu prezintă niște șanțuri bizare, care pot fi considerate urme ale unor lanțuri uriașe, cea mai evidentă fiind urma din partea superioară. Iar stânca în formă de vultur se potrivește cu legenda grecilor, în care vulturul lui Zeus îi mânca zilnic ficatul titanului. Până și denumirea vârfului confirmă că este vorba despre locul torturii lui Prometheus. În Biblie, Adam, considerat a fi primul om, reprezintă un alter-ego umanizat al zeului Enki / Prometheus, cel care a creat oamenii după chipul și asemănarea sa. Chiar dacă îngerii sunt numiți adeseori oameni în literatura ebraică, Adam / Enki rămâne Omul, fiind cel dintâi. Prin urmare, vârful Omu îi poartă numele.
Legendele populare românești susțin că masivul Bucegi a fost un imens sanctuar dacic, fiind piatra de temelie a poporului român. Nivelul de radiații de aici este deosebit de ridicat, iar turiștii vorbesc adeseori despre vindecări miraculoase ce au loc pe vârfurile Omu, Doamnele și Bătrâna. Se spune că munții Carpați sunt străbătuți de tuneluri lungi de sute de kilometri, astfel de caverne uriașe existând și în Bucegi. În zona cunoscută sub numele de „șapte izvoare” din partea estică a masivului, numită de daci „zona nemuririi”, există un izvor cu cea mai pură apă de pe mapamond, cercetătorii români și francezi stabilind că nivelul de bacterii din acest izvor este zero (caz unic în lume). Iar în 1993, masivul Bucegi s-a cutremurat timp de o lună în mod bizar, doar în luna august având loc câteva sute de cutremure.
Despre Prometheus se spunea că, la un moment dat, a fost trimis în lumea subterană cu tot cu piatra de care era legat, întorcându-se pe munte abia atunci când centaurul Chiron i-a luat locul în Tartar. Cântecele populare românești redau această întâmplare, păstrând vie amintirea zeului torturat în vechea Dacie. Eroul, care aici poartă numele Corbea viteazul, Corbea neînfricatul, Badea sau Mârza, a fost „fecioraș de Domn”, un bărbat „isteț” (Enki era zeul înțelepciunii și al inteligenței), cu o voce titanică, așa cum o GOW-Ascension-30Mins-03-600x337numește Densușianu, care atunci „când vorbea, munții se cutremurau”. Eroul român a fost ferecat într-o „peșteră afurisită, umedă și otrăvită, adâncă de nouă stânjeni în pământ”, sau într-o „temniță de piatră în pământ adânc săpată”. Aici el a zăcut „răstignit cu fața în sus, cu mâinile în cătușe și cu picioarele în butuci” ori, după alte versiuni, „în cătușe de oțel și în lanțuri de fier, pecetluit la piept cu cinci litre de argint”. A fost întemnițat deoarece a dorit tronul regal, „fiindcă el a poftit și a purtat sabia împărătească, cuca împăratului și caftanul Domnului” ori pentru că „poftise caftan de împărăție”. Tot ca un rival al lui Zeus la tronul lumii apare Prometheus și în mitul lui Hesiod. Al doilea motiv al întemnițării sale se pare că a fost furtul focului. În cântecele populare, domnitorul țării, Ștefan Vodă, îl acuză pe erou de furtul unui cal înaripat, roșu ca focul, atât de roșu încât Soarele se închidea, un cal ce se hrănea doar cu jăratic aprins, ce scotea scântei pe nări, ce se înviora atunci când adia vântul și care cu norii se amesteca atunci când fugea, pietrele scăpărând în urma lui. Atunci când calul necheza, munții se cutremurau iar copacii mari se răsturnau. Pe acest cal, eroul român l-a ascuns într-un grajd subteran de piatră, întocmai cum Prometheus a ascuns focul furat în tubul unei plante. Dacă Zeus a trimis un vultur care să îl tortureze pe titan, eroul din cântecele românești a fost chinuit inițial de o șerpoaică, întocmai ca Loki în mitologia scandinavă. După legendele antice, Prometheus a fost înlănțuit timp de treizeci de ani; eroul român a fost torturat în peștera sa timp de douăzeci și șapte de ani și jumătate ori treizeci și doi de ani în altă versiune. Paznicul închisorii sale se numește Vâlcea, nume ce seamănă cu Vulcan al romanilor, cel care l-a înlănțuit pe Prometheus. Mama eroului îi cere domnitorului să-i elibereze fiul, însă acesta îi răspunde ironic că îl va ierta „sus pe malul Oltului cu trei lemne a codrului”, că l-a logodit cu o fată din Slatina „numai din topor cioplită și din bardă bărduită”, că i-a găsit nași de cununie doi uriași care „din carne-i se vor sătura și din sângele lui se vor adăpa” sau că va trimite asupra lui un vultur sur, ca să-l chinuiască. După îndelungi suferințe, eroul evadează din închisoare, folosindu-se de istețimea sa, și ajunge conducător al țării. Poetul Lesches în Iliada cea mică și Vergilius în Eneidaamintesc despre un erou hyperborean, numit Coroebos (asemănător cu Corbea), care a luptat în războiul troian împotriva aheilor. Prin urmare, exista în antichitatea homerică o serie de cântece epice despre un faimos erou pelasg / hyperborean numit Coroebos, fără ca grecii să-și dea seama însă că acel erou din munții Carpați era același titan Prometheus din propriile lor legende.
În alte cântece populare românești, Prometheus este numit Badiu, Badea sau Badu. În greaca veche, „badus” însemna om înțelept, epitet ce i se potrivește zeului înțelepciunii Enki / Prometheus. Dacă Hesiod povestea că Prometheus realiza sacrificii animale pentru zeii olimpieni, eroul român era măcelar al turcilor și haham al evreilor (care tăia carnea după ritualurile iudaice). Din cauze necunoscute, șapte sute de brăileni și opt mii de carabineni din Bugeac îl prind pe erou și îl leagă nu pe un munte, ci de hornul unei case, „la dogoarea focului, unde-i greu voinicului”. Acolo a rămas Badea legat până când a fost eliberat de Marcul Viteazul. Despre acest Marcu, Densușianu spune că „representă în cântecele eroice române pe Marte, vechiul deu pelasg al resboielor și al luptelor, despre care spuneau Geții că se născuse la denșii”. Sau, cu alte cuvinte, el era Marduk, fiul lui Enki. Când Marcul Viteazul a plecat să-l elibereze pe Badiu,
Yellow-eyesPuse șaua pe-un cal murg
Și când s-a încălecat
Pământul s-a cutremurat,
Norii s-au împrăștiat,
Apa în Prut s-a turbat”.
Apariția sa a creat panică în rândul turcilor:
Cine-mi este acel nebun?
Sau e nebun, sau turbat,
Sau e de femei stricat”.
Într-un mod asemănător este prezentat Marte în Argon a lui Valeriu Flacei, atunci când a plecat împotriva argonauților: „Iată că vine din munții geților grozavul Marte, ridicând în urma sa un nor imens de pulbere peste câmpurile Scythiei”.
Deși grecii susțineau că Enki a fost eliberat de semizeul Herakles, iar scandinavii că și-a rupt singur lanțurile, în baladele românești Marduk este salvatorul său. Iar eliberarea conducătorului suprem al Veghetorilor a dat startul celui de-al doilea mare război al zeilor, care a dus la o adevărată Apocalipsă.
Sursa: secretelezeilor.wordpress.com

No comments:

Post a Comment