Saturday, March 30, 2013

Graviola- Sour Soup: Fructul de 10.000 de ori mai puternic in vindecarea cancerului decat chimioterapia


Graviola este un copac copac vesnic verde in regiunile tropicale ale lumii. Acesta produce un fruct lung, cu tepi, verde care se pare ca distruge celulele canceroase de 10.000 de ori mai eficient decat medicamentele puternice din chimioterapie,  fara efecte secundare neplacute si  fara a afecta celulele sanatoase.

Potrivit Cancer Research UK, principiul activ din aceasta planta este comercializat sub numele de brand Triamazon. Licentierea  acestui produs in Europa, in particular in Marea Britanie nu este acceptata din cauza efectelor sale de vindecare certe care pun in dificultate pe principalii producatori de medicamente pentru aceasta afectiune. Graviola in Brazilia, guanabana in limba spaniola si neinspirat  "Soursop" in engleza, fructul este foarte mare si are miezul dulce-acrisor de culoare alba. Miezul alb se poate consuma ca atare sau poate fi folosit pentru a face bauturi sau serbeturi. Puteti urmari in clipul atasat o modalitate indigena de preparare a sucului.

Pe langa faptul ca este un remediu pentru cancer, Graviola este un agent antimicrobian cu spectru larg atat la infec?ii bacteriene cat si fungice.  Este eficient impotriva parazitilor interni si a viermilor, scade tensiunea arteriala si este utilizat pentru stari depresive, stress sau regenerarea celulor nervoase. 

Acest copac creste in salbaticie, adanc  in inima Amazonului  si ar putea revolu?iona literalmente ceea ce reprezinta tratamentul cancerului si ar mari sansele de supravietuire. Unul dintre cei mai mari producatori de medicamente din America a efectuat experimente  timp de douazeci de ani. Ce au relevat aceste teste ? Substantele active identifica si distrug celulele maligne, in 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de san, de prostata, pulmonar si cancer pancreatic.

Substantele active  s-au dovedit a fi de pana la 10.000 de ori mai puternice in incetinirea cresterii celulelor canceroase decat Adriamycin, un medicament frecvent utilizat in chimioterapie! Mai mult, spre deosebire de chimioterapie, compusul extras din arborele de Graviola distruge selectiv numai celulele canceroase, fara a afecta celulele sanatoase!

Cine vrea mai multe detalii gratis despre tratamente impotriva cancerului ne gaseste pe Facebook: Camelicious

Graviola- Sour Soup: Fructul de 10.000 de ori mai puternic in vindecarea cancerului decat chimioterapia


Graviola este un copac copac vesnic verde in regiunile tropicale ale lumii. Acesta produce un fruct lung, cu tepi, verde care se pare ca distruge celulele canceroase de 10.000 de ori mai eficient decat medicamentele puternice din chimioterapie,  fara efecte secundare neplacute si  fara a afecta celulele sanatoase.

Potrivit Cancer Research UK, principiul activ din aceasta planta este comercializat sub numele de brand Triamazon. Licentierea  acestui produs in Europa, in particular in Marea Britanie nu este acceptata din cauza efectelor sale de vindecare certe care pun in dificultate pe principalii producatori de medicamente pentru aceasta afectiune. Graviola in Brazilia, guanabana in limba spaniola si neinspirat  "Soursop" in engleza, fructul este foarte mare si are miezul dulce-acrisor de culoare alba. Miezul alb se poate consuma ca atare sau poate fi folosit pentru a face bauturi sau serbeturi. Puteti urmari in clipul atasat o modalitate indigena de preparare a sucului.

Pe langa faptul ca este un remediu pentru cancer, Graviola este un agent antimicrobian cu spectru larg atat la infec?ii bacteriene cat si fungice.  Este eficient impotriva parazitilor interni si a viermilor, scade tensiunea arteriala si este utilizat pentru stari depresive, stress sau regenerarea celulor nervoase. 

Acest copac creste in salbaticie, adanc  in inima Amazonului  si ar putea revolu?iona literalmente ceea ce reprezinta tratamentul cancerului si ar mari sansele de supravietuire. Unul dintre cei mai mari producatori de medicamente din America a efectuat experimente  timp de douazeci de ani. Ce au relevat aceste teste ? Substantele active identifica si distrug celulele maligne, in 12 tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de san, de prostata, pulmonar si cancer pancreatic.

Substantele active  s-au dovedit a fi de pana la 10.000 de ori mai puternice in incetinirea cresterii celulelor canceroase decat Adriamycin, un medicament frecvent utilizat in chimioterapie! Mai mult, spre deosebire de chimioterapie, compusul extras din arborele de Graviola distruge selectiv numai celulele canceroase, fara a afecta celulele sanatoase!

Cine vrea mai multe detalii gratis despre tratamente impotriva cancerului ne gaseste pe Facebook: Camelicious

Wednesday, March 20, 2013

Particula lui D-zeu, bosonul Higgs, transpusa in muzica










Domenico Vicinanza, un compozitor profesionist si specialist in fizica particulelor la DANTE (Livrare de tehnologie avansata de retea pentru Europa) a luat datele de cercetare de la “particula lui Dumnezeu” si le-a transformat intr-o melodie.
Domenico Vicinanza a explicat cum a transpus bosonul Higgs in muzica, potrivitopenculture.com:
“Ca sa luam o particula subatomica ca bosonul Higgs si sa-l transformam intr-o melodie, cu note, ce am facut este sa culegem informatiile si sa asociem fiecare dintre valorile numerice unei singure note pe un scor. Melodia practic urmeaza exact acelasi comportament ca datele stiintifice afisate”.
In luna iulie, cercetatorii de la CERN au anuntat descoperirea bosonului Higgs.
Bosonul Higgs, poreclit si “particula lui Dumnezeu“, este crucial pentru intelegerea formarii universului si poate explica cum s-au alaturat particulele pentru a forma stele, planete si chiar viata.
Este ultima piesa nedescoperita din Modelul Standard care descrie nasterea universului.

Particula lui D-zeu, bosonul Higgs, transpusa in muzica










Domenico Vicinanza, un compozitor profesionist si specialist in fizica particulelor la DANTE (Livrare de tehnologie avansata de retea pentru Europa) a luat datele de cercetare de la “particula lui Dumnezeu” si le-a transformat intr-o melodie.
Domenico Vicinanza a explicat cum a transpus bosonul Higgs in muzica, potrivitopenculture.com:
“Ca sa luam o particula subatomica ca bosonul Higgs si sa-l transformam intr-o melodie, cu note, ce am facut este sa culegem informatiile si sa asociem fiecare dintre valorile numerice unei singure note pe un scor. Melodia practic urmeaza exact acelasi comportament ca datele stiintifice afisate”.
In luna iulie, cercetatorii de la CERN au anuntat descoperirea bosonului Higgs.
Bosonul Higgs, poreclit si “particula lui Dumnezeu“, este crucial pentru intelegerea formarii universului si poate explica cum s-au alaturat particulele pentru a forma stele, planete si chiar viata.
Este ultima piesa nedescoperita din Modelul Standard care descrie nasterea universului.

Tuesday, March 19, 2013

Ce semnificatie are Iisusul reptilian din Vatican

Vaticanul isi expune entitatea "salvatoare" pe fata. Aceasta sculptura bizara, denumita "invierea", reprezinta un Iisus reptilian, exact anticristul descris in Biblie care va iesi din Vatican sau sprijinit de catre acestia, dupa rapire:

 


Iata de ce are nevoie Vaticanul sa scoata un astfel de anticrist dupa cum a fost prevestit in Biblie:

Ce semnificatie are Iisusul reptilian din Vatican

Vaticanul isi expune entitatea "salvatoare" pe fata. Aceasta sculptura bizara, denumita "invierea", reprezinta un Iisus reptilian, exact anticristul descris in Biblie care va iesi din Vatican sau sprijinit de catre acestia, dupa rapire:

 


Iata de ce are nevoie Vaticanul sa scoata un astfel de anticrist dupa cum a fost prevestit in Biblie:

Sunday, March 17, 2013

Miscarea New Age religia masonica si demonica a ocultei modiale


CE ESTE MIŞCAREA NEW AGE?

Ştim că ea nu apare sub forma unui grup compact, de sine stătător, ce poate identificat ca atare. Lucrul acesta reprezintă o problemă pentru cei ce vor să o evite sau să-i descopere prezenţa fie în Biserică, fie în alte segmente ale societăţii. Trăsătura fundamentală ce o face cu atât mai greu de identificat este starea de organizare difuză în care se găseşte datorată în mare parte crezurilor ei de bază (sincretismului, panteismului, universalismului, etc.) pe care le voi descrie mai jos.

Mişcarea New Age este o reţea, neînchegată ca structură, de indivizi şi organizaţii ce susţin o viziune comună a unei noi ere a iluminării (cunoaşterii; n.a.) şi armoniei (Epoca lui Aquarius), şi care împărtăşesc aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă. Aceasta se întemeiază pe monism (totul este una), panteism (totul este Dumnezeu), şi misticism (experienţa contopirii cu divinitatea). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie neapărat să devii oficial membrul unui grup, sau să mărturiseşti nişte crezuri particulare. Mişcarea este extrem de diversificată şi cuprinde o mare mulţime de organizaţii cu interese diferite şi crezuri asemenea. Din acest motiv, mişcarea nu poate fi categorisită cultică şi nici nu se poate defini prin denumirea sociologică de sectă. Un editor de carte New Age a spus: "Nimeni nu poate vorbi în numele întregii comunităţi New Age".

În timpul anilor 50 şi până la mijlocul anilor 60, mişcarea New Age era asemenea unui aisberg gigantic cu peste 90% din masa lui aflată încă sub apă. Încetul cu încetul acesta a ieşit tot mai mult la suprafaţă încât am ajuns în zilele noastre ca mişcarea să fie reprezentată masiv în literatură, în artă şi muzică, în cultura cinematografică, în biserică, sau în învăţământ. Din păcate, ca şi în faţa altor provocări, biserica în ansamblul ei nu a răspuns adecvat noului curent de gândire şi nu a oferit argumente temeinice pentru care oamenii să se opună ei şi să-i condamne învăţăturile. În plus, foamea după spiritualitate din ţări ca a noastră neîmplinită de biserica tradiţională şi recunoscută de stat, i-a aruncat pe mulţi în braţele extrem de primitoare ale acestei plăgi spirituale ce s-a abătut asupra societăţii noastre.

CINE SUNT, SAU POT FI, MEMBRII EI?

Comunitatea New Age poate cuprinde persoane ce provin din diverse domenii de activitate, cum ar fi, medicină holistică, ecologie, activism politic, învăţământ, yoga, astrologie, şi multe, multe altele. Adepţi ai spiritismului, ocultismului, religiilor orientale, ai diverselor şcoli de filozofie, pot foarte uşor să se găsească sub umbrela generoasă a mişcării New Age şi în ciuda deosebirilor de convingeri să creadă că doar unită omenirea va putea să se atingă noi cote ale cunoaşterii şi împreună să evolueze la o conştiinţă cosmică.

Deşi nu fiecare susţinător al Noii Ere subscrie la aceste crezuri, majoritatea pot fi identificaţi după următoarele aspecte:

a) Se inspiră din mai multe surse ale "adevărului". Pentru ei acesta nu poate fi unic, personal şi abstract, ci relativ şi subiectiv.

b) Se simt confortabili atât în prezenţa Sfintei Biblii cât şi a "Evangheliei Acvariene a lui Isus Hristos" de Levi Dowling, a revelaţiilor "profetului somnambul", Edgar Cayce, sau a sfaturilor entităţii spirituale pe nume Ramtha, un războinic lemurian în vârstă de 35.000 de ani canalizat în transă de J.Z.Knight. Filme şi cărţi s-au obţinut în urma contactului făcut de unii dintre adepţii New Age, cum ar fi celebra Shirley MacLaine, cu astfel de entităţii spirituale şi prin metoda "channeling-ului" (canalizării sau, scrierii ghidate) se propun diferite scenarii, fie ale sfârşitului lumii, fie ale cuceririi şi uniformizării ei forţate de către conspiraţii şi organizaţii secrete ce ţintesc nu mai puţin decât la guvernarea mondială!

FACTORI CARE AU CONDUS LA APARIŢIA MIŞCĂRII NEW AGE?

Unul dintre primii şi cei mai importanţi a fost transcedentalismul secolului al XIX-lea. Exponentul cel mai vizibil al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson şi transcedentaliştii au fost cei ce au pus bazele apariţiei şi formării mişcării New Age. Emerson a pretins că intuiţia este mai presus decât simţurile în descoperirea "adevărului" şi că Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia lui. El a susţinut că scopul religiei era o unire conştientă a umanităţii cu Dumnezeu. Şi el a crezut că Dumnezeu a oferit revelaţie tuturor religiilor lumii.

Despre ei, Russell Chandler indică cum transcedentaliştii "au împrumutat din belşug din scrierile sacre ale religiilor orientale şi le croiesc în aşa fel încât să se potrivească spiritului american de autonomie şi autodeterminare, pregătind scena iluminaţiilor New Age-ului ce se vor afla în centrul atenţiei cu 130 de ani mai târziu"

Teozofia
Un al doilea important factor ce a condus la apariţia New Age a fost o reînviere a ocultului. La aceasta şi-a adus o majoră contribuţie Societatea Teozofică, organizaţie fondată de Helena P. Blavatsky în anul 1875. Termenul "teozofie" luat literal înseamnă "înţelepciune divină". Următoarele idei distincte ale New Age-ului au fost susţinute la început de Teozofie:

Nişte "maeştri înălţaţi" vor ghida evoluţia spirituală a omenirii. Aceştia sunt persoane istorice care în trecut şi-au încheiat evoluţiile lor pământeşti prin reîncarnare, iar acum îşi continuă evoluţia pe un plan superior al existenţei lor.

În timp ce aceşti "maeştri înălţaţi" îşi continuă propria lor evoluţie spre dumnezeire, ei ajută astăzi voluntar fiinţe umane mai puţin luminate să ajungă la nivelul actual al "maeştrilor. De asemenea, ei oferă revelaţii acelor fiinţe umane ce sunt "acordate" spiritual.

Adevărul religios a fost comunicat de către mulţi alţi oameni sfinţi pe lângă Isus. Buda, Hermes, Zoroastru, sau Orfeu.
Isus a fost doar o fiinţă umană ce a întruchipat spiritul Hristosului. Blavatsky a crezut că revelaţiile ei primite de la Maeştrii Înălţaţi sunt cele ce au marcat începutul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

Antropozofia
O altă contribuţie majoră la reînvierea ocultismului a avut-o Antropozofia. De fapt, ramură a Teozofiei, ea a fost înfiinţată în 1912 de către misticul german pe nume Rudolf Steiner. Termenul "antropozofie" luat literal înseamnă "înţelepciunea omului" şi a fost popularizat pentru a le aminti oamenilor că posedă adevărul în sinea lor.

Steiner a susţinut că acest adevăr lăuntric se poate descoperi folosind "ştiinţele sale oculte" care îl pot face pe om să cunoască o "percepţie hipersensibilă faţă de lumile spirituale". Printre aderenţii moderni ai New Age-ului care se inspiră masiv din Antropozofie se numără David Spangler şi George Trevelyan.

Şcoala Arcană
Şcoala Arcană (Arcane School), o altă ramură a Teozofiei a fost fondată în 1923 de către Alice şi Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei şcoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le şi pe cele privitoare la "maeştrii înălţaţi".

Alice Bailey a crezut că ea este "purtătoarea de cuvânt" a maestrului cunoscut sub numele de "Tibetanul". În acest rol ea a produs 19 cărţi ale acestui maestru. Două dintre cele mai semnificative cărţi ale ei şi care sunt deosebit de apreciate printre adepţii New Age-ului, sunt The Externalisation of the Hierarchy (Exteriorizarea Ierarhiei) şi The Reappearance of Christ (Reapariţia lui Hristos).

Benjamin Creme este exponentul modern al New Age-ului ce se inspiră enorm din Şcoala Arcană.

Mişcarea "I Am" (Eu sunt)

Mişcarea "Eu sunt" tot o ramură a Teozofiei a fost fondată prin ani 30 de către Guy şi Edna Ballard. Asemenea Teozofiei, şi "Eu sunt" adoptă crezul într-un şir de revelaţii progresive provenite de la "maeştri înălţaţi". Scopul acestor revelaţii este de a pregăti omenirea în vederea impunerii Epocii lui Acvarius şi a atingerii la scară planetară a "conştiinţei Hristosului". Cei doi Ballard au susţinut prezenţa lui "Eu Sunt" în fiecare persoană afirmând că aceasta reprezintă punctul de contact cu realitatea divină.

O exponentă modernă a New Age-ului care se inspiră considerabil din mişcarea "Eu Sunt" ("I Am Movement") este Elizabeth Claire Prophet, conducătoarea absolută a aşa numitei Biserici Universale şi Triumfante, o grupare cultică din S.U.A.

Spiritismul
Spiritismul se poate defini ca fiind "practica de încercare a stabilirii comunicării cu fiinţe umane plecate din această viaţă, sau cu inteligenţe neumane (de regulă imateriale), prin intermediul unui medium omenesc cu scopul de a obţine informaţii supranaturale, sau de a avea experienţe directe ale realităţilor metafizice".

Mişcarea spiritualistă (care include şi spiritismul) s-a născut în casa fermierului american John Fox, din Hydesville, New York. Din partea spiritualistei Helena Petrova Blavatsky spiritualismului a primit o lovitură puternică în anul 1875. Totuşi spiritismul a continuat să fie promovat prin Şcoala Arcană din 1923 şi prin mişcarea "Eu Sunt" din anii '30. În mişcarea New Age spiritismul este acum redenumit "channeling" (canalizare, ghidare).

TRĂSĂTURI ALE MIŞCĂRII NEW AGE

Sincretismul religios
Mişcarea New Age este sincretistă, adică combină şi sintetizează învăţături şi principii religioase uneori complet contradictorii. Culege din învăţăturile tuturor religiilor lumii şi le redefineşte sub forma acestei concepţii mistice despre lume şi viaţă: "Noi onorăm adevărul şi frumuseţea tuturor religiilor lumii, şi credem că fiecare din ele conţine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevărului care să ne unească pe toţi."

Adepţii New Age nu oferă un devotament exclusiv unui învăţător sau unei învăţături anume. Dimpotrivă, ei cred că Dumnezeu s-a revelat pe Sine în Isus, dar nu numai ci s-a revelat şi în Buda, în Krishna şi o mulţime de alţi avatari. Ca prin urmare, spun ei, Biblia nu poate face nici o pretenţie de a fi singura revelaţie a lui Dumnezeu făcută omenirii.

Divinizarea umanităţii
Afirmaţia fundamentală a mişcării New Age este îndumnezeirea omului. Crezul în divinitatea omului urmează celui în monism şi panteism pentru că dacă totul este una (monism) şi totul este Dumnezeu (panteism), atunci şi noi oamenii suntem Dumnezeu.

Beverly Galyean afirmă că, "odată ce noi începem să vedem că toţi suntem Dumnezeu, că avem atributele sale, cred că întreg scopul vieţii devine reasumarea dumnezeirii din noi, a iubirii, a înţelepciunii, a înţelegerii şi a inteligenţei perfecte."

"Transformaţionismul"
Două aspecte ale transformării se remarcă în platforma New Age. Transformarea personală şi transformarea planetară.

Transformarea personală reprezintă corespondentul New Age al naşterii din nou din Creştinism, bazându-se pe recunoaşterea personală a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea şi cu universul. Această recunoaştere este descrisă în moduri variate, fie ca "iluminare", "armonizare", "acordare" (vezi, engl., "attunement"), "realizarea sinelui", "realizarea lui Dumnezeu", sau "actualizarea de sine". Se susţine că avem nevoie de o asemenea iluminare deoarece noi, oamenii, am "acceptat minciuna" (sau, cedat iluziei) limitării omeneşti şi mărginirii omului. Pentru că ne-am uitat adevărata noastră identitate divină. Doar printr-o transformare a conştiinţei noastre noi putem scăpa de această minciună şi putem realiza (descoperi) adevăratul nostru potenţial.

Transfomarea planetară se presupune să se realizeze prin acumularea unei "mase critice" de indivizi ce au fost ei înşişi personal transformaţi şi care îşi asumă răspundere socio-politică pentru întreaga umanitate.

"Networking" (punerea în legătură)
Aceasta este o trăsătură comună a mişcării New Age: punerea în legătură a diverselor organizaţii şi indivizi ce împărtăşesc crezurile pestriţe ale New Age-ului. Este singura modalitate de a asigura o coordonare a eforturilor de pretutindeni ale susţinătorilor New Age. Repet încă odată că deşi adepţii New Age susţin o varietate de crezuri diferite, dovedesc interese diferite (sănătatea, psihologia, politica, ştiinţa, şi educaţia) totuşi ei se unesc pentru a duce la îndeplinire ţelurile care le sunt comune. "Networking"-ul este modul în care se pun în legătură unii cu alţii fără a aprofunda neapărat relaţii şi prietenii ce-i pot face să se cunoască personal.

Un binecunoscut canal şi mijloc de punere a lor în legătură o constituie mass-media şi mijloacele de comunicare. Marilyn Fergusson spune că "punerea în legătură" are loc prin "conferinţe, convorbiri telefonice, călătorii, cărţi, organizaţii fantomă, articole din presă, răspândirea de broşuri, lecturi, seminarii, partide politice, reţele, cursuri, coaliţii ecologice, casete, anunţuri, scrisori de ştiri. " Telecomunicaţiile moderne şi Internet-ul reprezintă de asemenea o cale a "networking"-ului.

Unitatea guvernării
Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă în sine deoarece ea este bazată pe încrederea falsă avută în potenţialul uman şi nu în dependenţa de călăuzirea divină unui Dumnezeu personal. Atot-prezentul "Hristos cosmic" este cel ce-l umple pe om cu acest potenţial, se spune.

Mulţi membrii ai mişcării cred că Hristosul cosmic a operat în erele trecute în vieţile diferitelor personalităţi religioase şi că prin intermediul lor a produs schimbări în lumea noastră. În acelaşi fel Hristosul cosmic poate lucra şi astăzi, prin toţi oamenii în viaţă. Matthew Fox (un preot catolic) scrie:

Se exclude faptul că deşi Hristosul s-a încarnat în Isus, el se poate încarna şi în alţii ca, Lau-tzu, Buda, Moise sau Sara, în Adevărul Călător, sau în Gandhi, în mine sau în tine? Adevărul este tocmai opusul. De fapt, în epistola sa către Galateni Pavel a vorbit despre Hristosul încarnat în el spunând: "Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal.2:20). Pavel îi îndemna pe primitorii epistolei sale să-l "vadă pe Hristos luând chip în ei" (literar, "să-l vadă făurit în ei") (Gal.4:20) şi ca ei să fie "fiii şi fiicele lui Dumnezeu" (Gal.3:27).

Agenda politică a mişcării New Age mai este periculoasă deoarece nu recunoaşte valorile morale absolute întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Toate valorile ei morale sunt determinate cu subiectivitate. Totul este relativ. Relativitatea tuturor valorilor morale este de asemenea învăţată în şcoli prin intermediul unor programe de "clarificare a valorilor", în realitate de modificare a lor.

Iată ce recomandă guvernelor lumii organizaţia "The World Health Organization", prescurtată WHO prin reţea ei de oficii naţionale şi prin programul "Nations for Mental Health" ce doreşte să-l implementeze în fiecare ţară membră a O.N.U.:

Guvernele vor fi asistate să-şi formuleze, să implementeze, să monitorizeze şi să evalueze anumite politici de sănătate mintală... Politicile de sănătate mintală ar trebui să promoveze dezvoltarea optimă a sănătăţii mintale a populaţiei.

O mostră de "gândire nesănătoasă" pe care un asemene program doreşte că o ajusteze la o nouă gândire ar fi următoarea:

Masele trebuie să înveţe să nu se mai vadă ca indivizi, ci ca parte a unui întreg mai mare, a unui grup, a unei comunităţi, a planetei.

Câteva dintre "clarificările" ce se promovează chiar acum în şcolile americane sună în felul următor:

homosexualitatea n-a fost niciodată condamnată în Biblie.
unii creştinii suferă de obsesia spiritului anti-homosexual şi descriu în termeni negativi stilul de viaţă homosexual, dar el nu este decât un alt stil de viaţă, o altă preferinţă sexuală.

elevii din şcoli trebuie învăţaţi să privească pozitiv homosexualitatea cât mai din timp posibil în procesul propriei lor explorării sexuale.
oricine obiectează împotriva homosexualităţii este bigot, ignorant şi un potenţial criminal (se face vinovat de "hate crime" un delict de ură), etc.

Unele din expresiile şi sloganurile popularizate se pot descifra după cum urmează:

"separaţia dintre Biserică şi stat" = "...învăţăturile lui Isus Hristos mă stânjenesc nespus de mult. Păgâna Mamă Terra, pe mine mă mulţumeşte! Eu nu sunt un ipocrit!"

"eu cred în toleranţă pentru toată lumea" = "...Pentru toată lumea, în afară de creştini! Din partea mea, să fie toţi aruncaţi la puşcărie!"
"eu cred că noi ar trebui să celebrăm diversitatea" = "...vreau să fac tot ce vreau eu, indiferent pe cine jigneşte. Iar prietenul meu? Îmi place, dar nu într-atâta încât să ne certăm. Şi el poate face ce vrea." Etc.

Agenda politică a mişcării New Age în ce priveşte guvernul unic mondial este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe dorinţa omului de a obţine absolutul în acţiunea liberă a omului ca şi unică sursă de autoritate. Agenda politică New Age nu recunoaşte autoritatea unui Dumnezeu suveran şi omnipotent. Douglas Groothuis, un cercetător al mişcării, face următoarea observaţie:

Conform agendei adepţilor New Age, trebuie pusă cărămida unui nou Babel care să proclame o (nouă) ordine a cărei unitate şi direcţie finală să fie opusă Creatorului (vezi, Geneza 11:1-9). Străvechii entuziaşti ai ordinii mondiale, găsiţi în Geneza, au încercat să forţeze "teza apostată a unităţii şi egalităţii întregii umanităţi" pentru a construi o "ordine mondială unică şi a inaugura un paradis fără Dumnezeu" (Rushdoony, 1979). Asta este ceea ce susţinătorii New Age încearcă să realizeze în zilele noastre, iar tentativa lor este deopotrivă zadarnică. Toate turnurile Babel sunt ridicate în van, dacă este exclusă piatra unghiulară care este Iisus Hristos.

Guvernul global ce reprezintă o parte a agendei politice New Age susţine nevoia unei forţe planetare de poliţie pentru asigurarea securităţii. Doar aceia ce se înscriu în concepţia monistă şi panteistă despre lume şi viaţă vor fi îngăduiţi să controleze această forţă poliţienească.

Organizaţia "Planetary Citizens" (Cetăţeni Planetari) sponsorizează în prezent "Comisia Independentă asupra Alternativelor Mondiale de Securitate" care cuprinde numeroşi experţi în pace, dezarmare, şi sisteme de securitate ce vor crea "un sistem global de securitate, prietenos, credibil şi operabil".

Sursa acestei unităţi este relativ clară. Mulţi dintre cei ce sunt implicaţi în politica New Age se bizuiesc în mod evident pentru deciziile şi acţiunile lor pe revelaţii ocultice. Spre exemplu, mulţi aderă la scrierile lui Alice Bailey (o binecunoscută spiritistă şi adeptă a Teosofiei). Ea, vorbeşte adesea despre "Planul" şi despre "Stăpânii/Maeştrii Ierarhiei". "Maeştrii Înălţaţi" sunt cei ce se presupune să fi atins cel mai superior nivel al conştiinţei devenind călăuzele evoluţiei spirituale a omenirii. Aceşti "maeştri" se crede că se ocupă de ducerea la îndeplinire a "Planului" pentru Pământul nostru.

"World Goodwill" ("Bunăvoinţa Mondială") este grupul de lobby al cărui ţel este de a desfăşura "Planul" trasat de numeroasele cărţi ale lui Alice Bailey. Aceasta nu este decât una dintre organizaţiile aflate sub influenţa lui Bailey, ce sunt sponsorizate de Trustul Lucis (vezi, glosarul de termeni New Age).

Globalismul care este de asemenea o parte a agendei politice a mişcării New Age, reprezintă aproape echivalentul unei forme de idolatrie. El înalţă planeta şi umanitatea la rangul de stăpânire (dominare) suverană. Comentariul lui Groothuis este foarte adecvat:

Internaţionalismul idolatru trebuie respins de către creştini. Hristos este Domnul. Nici naţiunile şi nici planeta, nu sunt suverane. Guvernul global, sau ceea ce se mai poate numi, "starea cosmică", trebuie să fie respinsă ca idolatrie, devreme ce umanismul cosmic îl întronează pe om în locul lui Dumnezeu.

AVERTISMENT!
Acum, există pericolul ca gândirea New Age să-i facă pe unii creştini să fie paranoici cu privire la orice pare să fie asociat cu mişcarea, îndeosebi în legătură cu teoriile conspirative. Dar aşa cum ne spune vechea glumă, "doar fiindcă eşti paranoic, nu înseamnă că nu vor să pună mâna pe tine!"

Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe concepţia monistă şi panteistă despre lume. În consecinţă agenda politică a mişcării New Age este antiteistă (deci, împotriva lui Dumnezeu) şi anticreştină.

Mark Satin, autorul lucrării, "New Age Politics" spune:

Conştiinţa planetară recunoaşte unitatea noastră cu întreaga umanitate, şi de fapt cu tot ceea ce are viaţă pretutindeni şi cu toată planeta în general.
Destinul omenirii, după lunga ei perioadă de pregătire şi diferenţiere, este cel puţin de a deveni unită...Această unitate se află pe punctul de a fi exprimată politic printr-un guvern mondial care să unească naţiunile şi regiunile în acţiuni ce depăşesc capacitatea lor individuală23.

Profetul New Age pe nume, David Spangler scrie:

Neîndoielnic că politica sinergiei va reinterpreta relaţia omenirii cu natura în folosirea de către aceasta a resurselor naturale, va reinterpreta relaţia ei cu animalele şi plantele, şi cu tot ceea ce alcătuieşte mediul ambiant...

Atât într-un grup separat cât şi într-o grupare de grupuri mai mici în care conştiinţa separării este alungată fiind înlocuită cu o conştiinţă a unităţii, a cooperării dinamice şi a bunăvoinţei, întreg spectrul de politică naţională şi internaţională aşa cum o cunoaştem va trebui să dispară şi să fie transformată în ceva de nerecunoscut după standardele de astăzi.

Monismul şi panteismul reprezintă, aşa cum am văzut, baza metafizică pe care se întemeiază mişcarea New Age. Fiecare transformare culturală majoră se întemeiază pe o schimbare de concepţie despre lume şi viaţă. Lewis Mumford observă importanţa acestei noi ideologii spunând că, "fiecare transformare a omului, cu excepţia poate a celei ce a produs cultura neoliticului, s-a întemeiat pe o nouă bază ideologică şi metafizică, sau altfel spus, pe sentimente profunde şi intuiţii a căror expresie raţionalizată să ia forma unei noi imagini a cosmosului şi a naturii omului."

Spre exemplu, să spunem că vizitezi un trib african chiar în timpul ritualului circumciziei unei femei şi priveşti cum unei tinere femei i se face o clitorectomie. Când te plângi ghizilor tăi şi ceri intervenţia unor autorităţi ale ţării respective, aceştia îţi reproşează faptul că valorile tale eurocentrice şi religia ta străină te împiedică să vezi "utilitatea" unui asemenea act. În plus, nu ai dreptul să intervii în cultura unei ţări şi să pretinzi o schimbare a tradiţiilor. Globalismul şi integrarea tuturor culturilor nu-ţi permite exprimarea unor opinii valabile doar în contextul unei anume culturii (a ta), dar irelevante pentru o alta! Cam la astfel de experienţe pot conduce ideologiile şi modificările de concepţie despre lume şi viaţă şi valori morale pe care mişcarea New Age le promovează. Ele sunt prezent şi întâlnite în lumea noastră contemporană. Creştinii au încă sacra datorie de a avertiza asupra consecinţelor întronării eu-ului şi a omului ca autoritate morală finală şi spirituală. Omul este păcătos.

Unitatea religiilor
Noua bază ideologică a agendei politice a mişcării New Age este unitatea tuturor religiilor. În aceasta, deşi este permisă existenţa religiilor variate, fiecare religie este privită ca învăţând acelaşi adevăr central: divinitatea umanităţii. În lumina acestei ideologii Creştinismul este reinterpretat şi fiind redefinit de adepţii mişcării drept un "Creştinism ezoteric". Unitatea religiilor este absolut necesară dacă se vrea ca "unitatea omenirii" să devină o realitate, se susţine.

Robert Muller, fostul adjunct al Secretarului General al Naţiunilor Unite, a comentat următoarele cu privire la unitatea religiilor:

Pentru prima dată în istorie am descoperit că planeta pe care locuim este una singură. Acum nu ne mai rămâne decât să descoperim că suntem de asemenea o singură familie umană şi că trebuie să transcedem toate diferenţele naţionale, lingvistice, culturale, rasiale şi religioase ce reprezintă istoria noastră. Avem şansa de a scrie o istorie complet nouă.

Legate de cele spuse de Muller este şi conceptul ce aparţine lui Matthew Fox (preot catolic ecumenic) de ecumenism profund. Astfel, el a scris:

Ecumenismul profund este mişcarea care va valorifica înţelepciunea tuturor religiilor lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului şi a iudaismului, a taoismului şi a şintoismului, a creştinismului în toate formele sale, a religiilor native şi a zeilor religiilor din întreaga lume. În valorificarea acestei înţelepciuni constă ultima speranţă de supravieţuire a planetei pe care o numim casa noastră.

Această înţelepciune ce este culeasă de la toate religiile este văzută ca orbitând în jurul unui adevăr central şi universal: divinitatea omului. Privitor la acest adevăr central, David Spangler a scris:

Ceea ce încearcă acum să se ridice este grupul de oameni ce alimentează, şi reprezintă destul de literar, cei pe care Isus i-a numit "sarea pământului", în mod conştient şi spiritual numiţi aşa, ei fiind cei ce-şi recunosc divinitatea, dar fără a fi îngâmfaţi de ea şi acţionează în sfera lor de influenţă pentru a inspira aceeaşi divinitate şi altora... Ei sunt cei ce dau viaţă ("dătătorii vieţii"; n.a.), şi formează baza guvernului viitorului.

După toate cele observate mai sus trebuie spus că până acum nu s-a putut evidenţia concret nici o conspiraţie autentică care să fi afectat istoria sau cursul unor naţiunii. Sau, cine ştie, poate schimbarea de direcţie a "blocului răsăritean" al ţărilor comuniste a fost de inspiraţie New Age? Vom rămâne să aflăm la momentul potrivit. Nu este ceea ce contează într-adevăr pentru nişte creştin. Tragedia pentru aceşti oameni este inconştienţa lor faţă de o conspiraţie la nivel spiritual ce este adevărată şi ce s-a concretizat în istoria omenirii. Este cea a puterilor demonice şi a diavolului ce de la început a "plănuit" o detronare a lui Dumnezeu în umanitate şi o ridicare a omului la nivelul de conştienţă divină ce i-a fost refuzată de "răul Dumnezeu creator" al omului.

Această "conspiraţie" este dezvăluită încă de pe primele pagini ale Bibliei şi reprezintă iluzia spirituală fundamentală de care suferă mişcarea New Age: oferirea statutului de dumnezeu omului. Iată cum a sunat prima dată "planul" ei: "...sigur nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Geneza 3:4-5). Din păcate "conspiraţia", iniţial îndreptată împotriva lui Dumnezeu, a avut efect doar asupra omului, ducându-l la căderea în păcat, stare în care se găseşte imediat după crearea lui şi până astăzi, aşa cum amplu ne dovedeşte istoria umanităţii. Promovarea omului la "conştienţa divină" nu a reuşit atunci şi nu va reuşi nici acum în vremea mişcării "new age", dimpotrivă. Decăderea omului pare să se accentueze tot mai mult şi nevoia lui de credinţă în adevăratul Răscumpărător al umanităţii Domnul Isus Hristos, nu în sine, să devină tot mai acută.

Miscarea New Age religia masonica si demonica a ocultei modiale


CE ESTE MIŞCAREA NEW AGE?

Ştim că ea nu apare sub forma unui grup compact, de sine stătător, ce poate identificat ca atare. Lucrul acesta reprezintă o problemă pentru cei ce vor să o evite sau să-i descopere prezenţa fie în Biserică, fie în alte segmente ale societăţii. Trăsătura fundamentală ce o face cu atât mai greu de identificat este starea de organizare difuză în care se găseşte datorată în mare parte crezurilor ei de bază (sincretismului, panteismului, universalismului, etc.) pe care le voi descrie mai jos.

Mişcarea New Age este o reţea, neînchegată ca structură, de indivizi şi organizaţii ce susţin o viziune comună a unei noi ere a iluminării (cunoaşterii; n.a.) şi armoniei (Epoca lui Aquarius), şi care împărtăşesc aceeaşi concepţie despre lume şi viaţă. Aceasta se întemeiază pe monism (totul este una), panteism (totul este Dumnezeu), şi misticism (experienţa contopirii cu divinitatea). Pentru a fi un adept al Noii Ere nu trebuie neapărat să devii oficial membrul unui grup, sau să mărturiseşti nişte crezuri particulare. Mişcarea este extrem de diversificată şi cuprinde o mare mulţime de organizaţii cu interese diferite şi crezuri asemenea. Din acest motiv, mişcarea nu poate fi categorisită cultică şi nici nu se poate defini prin denumirea sociologică de sectă. Un editor de carte New Age a spus: "Nimeni nu poate vorbi în numele întregii comunităţi New Age".

În timpul anilor 50 şi până la mijlocul anilor 60, mişcarea New Age era asemenea unui aisberg gigantic cu peste 90% din masa lui aflată încă sub apă. Încetul cu încetul acesta a ieşit tot mai mult la suprafaţă încât am ajuns în zilele noastre ca mişcarea să fie reprezentată masiv în literatură, în artă şi muzică, în cultura cinematografică, în biserică, sau în învăţământ. Din păcate, ca şi în faţa altor provocări, biserica în ansamblul ei nu a răspuns adecvat noului curent de gândire şi nu a oferit argumente temeinice pentru care oamenii să se opună ei şi să-i condamne învăţăturile. În plus, foamea după spiritualitate din ţări ca a noastră neîmplinită de biserica tradiţională şi recunoscută de stat, i-a aruncat pe mulţi în braţele extrem de primitoare ale acestei plăgi spirituale ce s-a abătut asupra societăţii noastre.

CINE SUNT, SAU POT FI, MEMBRII EI?

Comunitatea New Age poate cuprinde persoane ce provin din diverse domenii de activitate, cum ar fi, medicină holistică, ecologie, activism politic, învăţământ, yoga, astrologie, şi multe, multe altele. Adepţi ai spiritismului, ocultismului, religiilor orientale, ai diverselor şcoli de filozofie, pot foarte uşor să se găsească sub umbrela generoasă a mişcării New Age şi în ciuda deosebirilor de convingeri să creadă că doar unită omenirea va putea să se atingă noi cote ale cunoaşterii şi împreună să evolueze la o conştiinţă cosmică.

Deşi nu fiecare susţinător al Noii Ere subscrie la aceste crezuri, majoritatea pot fi identificaţi după următoarele aspecte:

a) Se inspiră din mai multe surse ale "adevărului". Pentru ei acesta nu poate fi unic, personal şi abstract, ci relativ şi subiectiv.

b) Se simt confortabili atât în prezenţa Sfintei Biblii cât şi a "Evangheliei Acvariene a lui Isus Hristos" de Levi Dowling, a revelaţiilor "profetului somnambul", Edgar Cayce, sau a sfaturilor entităţii spirituale pe nume Ramtha, un războinic lemurian în vârstă de 35.000 de ani canalizat în transă de J.Z.Knight. Filme şi cărţi s-au obţinut în urma contactului făcut de unii dintre adepţii New Age, cum ar fi celebra Shirley MacLaine, cu astfel de entităţii spirituale şi prin metoda "channeling-ului" (canalizării sau, scrierii ghidate) se propun diferite scenarii, fie ale sfârşitului lumii, fie ale cuceririi şi uniformizării ei forţate de către conspiraţii şi organizaţii secrete ce ţintesc nu mai puţin decât la guvernarea mondială!

FACTORI CARE AU CONDUS LA APARIŢIA MIŞCĂRII NEW AGE?

Unul dintre primii şi cei mai importanţi a fost transcedentalismul secolului al XIX-lea. Exponentul cel mai vizibil al acestuia a fost Ralph Waldo Emerson (1803-1882). Emerson şi transcedentaliştii au fost cei ce au pus bazele apariţiei şi formării mişcării New Age. Emerson a pretins că intuiţia este mai presus decât simţurile în descoperirea "adevărului" şi că Dumnezeu se poate revela omului prin intuiţia lui. El a susţinut că scopul religiei era o unire conştientă a umanităţii cu Dumnezeu. Şi el a crezut că Dumnezeu a oferit revelaţie tuturor religiilor lumii.

Despre ei, Russell Chandler indică cum transcedentaliştii "au împrumutat din belşug din scrierile sacre ale religiilor orientale şi le croiesc în aşa fel încât să se potrivească spiritului american de autonomie şi autodeterminare, pregătind scena iluminaţiilor New Age-ului ce se vor afla în centrul atenţiei cu 130 de ani mai târziu"

Teozofia
Un al doilea important factor ce a condus la apariţia New Age a fost o reînviere a ocultului. La aceasta şi-a adus o majoră contribuţie Societatea Teozofică, organizaţie fondată de Helena P. Blavatsky în anul 1875. Termenul "teozofie" luat literal înseamnă "înţelepciune divină". Următoarele idei distincte ale New Age-ului au fost susţinute la început de Teozofie:

Nişte "maeştri înălţaţi" vor ghida evoluţia spirituală a omenirii. Aceştia sunt persoane istorice care în trecut şi-au încheiat evoluţiile lor pământeşti prin reîncarnare, iar acum îşi continuă evoluţia pe un plan superior al existenţei lor.

În timp ce aceşti "maeştri înălţaţi" îşi continuă propria lor evoluţie spre dumnezeire, ei ajută astăzi voluntar fiinţe umane mai puţin luminate să ajungă la nivelul actual al "maeştrilor. De asemenea, ei oferă revelaţii acelor fiinţe umane ce sunt "acordate" spiritual.

Adevărul religios a fost comunicat de către mulţi alţi oameni sfinţi pe lângă Isus. Buda, Hermes, Zoroastru, sau Orfeu.
Isus a fost doar o fiinţă umană ce a întruchipat spiritul Hristosului. Blavatsky a crezut că revelaţiile ei primite de la Maeştrii Înălţaţi sunt cele ce au marcat începutul Epocii Acvariene (devenit un sinonim al New Age-ului).

Antropozofia
O altă contribuţie majoră la reînvierea ocultismului a avut-o Antropozofia. De fapt, ramură a Teozofiei, ea a fost înfiinţată în 1912 de către misticul german pe nume Rudolf Steiner. Termenul "antropozofie" luat literal înseamnă "înţelepciunea omului" şi a fost popularizat pentru a le aminti oamenilor că posedă adevărul în sinea lor.

Steiner a susţinut că acest adevăr lăuntric se poate descoperi folosind "ştiinţele sale oculte" care îl pot face pe om să cunoască o "percepţie hipersensibilă faţă de lumile spirituale". Printre aderenţii moderni ai New Age-ului care se inspiră masiv din Antropozofie se numără David Spangler şi George Trevelyan.

Şcoala Arcană
Şcoala Arcană (Arcane School), o altă ramură a Teozofiei a fost fondată în 1923 de către Alice şi Foster Bailey. Multe din doctrinele acestei şcoli de gândire sunt similare celor ale Teozofiei, incluzându-le şi pe cele privitoare la "maeştrii înălţaţi".

Alice Bailey a crezut că ea este "purtătoarea de cuvânt" a maestrului cunoscut sub numele de "Tibetanul". În acest rol ea a produs 19 cărţi ale acestui maestru. Două dintre cele mai semnificative cărţi ale ei şi care sunt deosebit de apreciate printre adepţii New Age-ului, sunt The Externalisation of the Hierarchy (Exteriorizarea Ierarhiei) şi The Reappearance of Christ (Reapariţia lui Hristos).

Benjamin Creme este exponentul modern al New Age-ului ce se inspiră enorm din Şcoala Arcană.

Mişcarea "I Am" (Eu sunt)

Mişcarea "Eu sunt" tot o ramură a Teozofiei a fost fondată prin ani 30 de către Guy şi Edna Ballard. Asemenea Teozofiei, şi "Eu sunt" adoptă crezul într-un şir de revelaţii progresive provenite de la "maeştri înălţaţi". Scopul acestor revelaţii este de a pregăti omenirea în vederea impunerii Epocii lui Acvarius şi a atingerii la scară planetară a "conştiinţei Hristosului". Cei doi Ballard au susţinut prezenţa lui "Eu Sunt" în fiecare persoană afirmând că aceasta reprezintă punctul de contact cu realitatea divină.

O exponentă modernă a New Age-ului care se inspiră considerabil din mişcarea "Eu Sunt" ("I Am Movement") este Elizabeth Claire Prophet, conducătoarea absolută a aşa numitei Biserici Universale şi Triumfante, o grupare cultică din S.U.A.

Spiritismul
Spiritismul se poate defini ca fiind "practica de încercare a stabilirii comunicării cu fiinţe umane plecate din această viaţă, sau cu inteligenţe neumane (de regulă imateriale), prin intermediul unui medium omenesc cu scopul de a obţine informaţii supranaturale, sau de a avea experienţe directe ale realităţilor metafizice".

Mişcarea spiritualistă (care include şi spiritismul) s-a născut în casa fermierului american John Fox, din Hydesville, New York. Din partea spiritualistei Helena Petrova Blavatsky spiritualismului a primit o lovitură puternică în anul 1875. Totuşi spiritismul a continuat să fie promovat prin Şcoala Arcană din 1923 şi prin mişcarea "Eu Sunt" din anii '30. În mişcarea New Age spiritismul este acum redenumit "channeling" (canalizare, ghidare).

TRĂSĂTURI ALE MIŞCĂRII NEW AGE

Sincretismul religios
Mişcarea New Age este sincretistă, adică combină şi sintetizează învăţături şi principii religioase uneori complet contradictorii. Culege din învăţăturile tuturor religiilor lumii şi le redefineşte sub forma acestei concepţii mistice despre lume şi viaţă: "Noi onorăm adevărul şi frumuseţea tuturor religiilor lumii, şi credem că fiecare din ele conţine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevărului care să ne unească pe toţi."

Adepţii New Age nu oferă un devotament exclusiv unui învăţător sau unei învăţături anume. Dimpotrivă, ei cred că Dumnezeu s-a revelat pe Sine în Isus, dar nu numai ci s-a revelat şi în Buda, în Krishna şi o mulţime de alţi avatari. Ca prin urmare, spun ei, Biblia nu poate face nici o pretenţie de a fi singura revelaţie a lui Dumnezeu făcută omenirii.

Divinizarea umanităţii
Afirmaţia fundamentală a mişcării New Age este îndumnezeirea omului. Crezul în divinitatea omului urmează celui în monism şi panteism pentru că dacă totul este una (monism) şi totul este Dumnezeu (panteism), atunci şi noi oamenii suntem Dumnezeu.

Beverly Galyean afirmă că, "odată ce noi începem să vedem că toţi suntem Dumnezeu, că avem atributele sale, cred că întreg scopul vieţii devine reasumarea dumnezeirii din noi, a iubirii, a înţelepciunii, a înţelegerii şi a inteligenţei perfecte."

"Transformaţionismul"
Două aspecte ale transformării se remarcă în platforma New Age. Transformarea personală şi transformarea planetară.

Transformarea personală reprezintă corespondentul New Age al naşterii din nou din Creştinism, bazându-se pe recunoaşterea personală a contopirii cu Dumnezeirea, cu umanitatea şi cu universul. Această recunoaştere este descrisă în moduri variate, fie ca "iluminare", "armonizare", "acordare" (vezi, engl., "attunement"), "realizarea sinelui", "realizarea lui Dumnezeu", sau "actualizarea de sine". Se susţine că avem nevoie de o asemenea iluminare deoarece noi, oamenii, am "acceptat minciuna" (sau, cedat iluziei) limitării omeneşti şi mărginirii omului. Pentru că ne-am uitat adevărata noastră identitate divină. Doar printr-o transformare a conştiinţei noastre noi putem scăpa de această minciună şi putem realiza (descoperi) adevăratul nostru potenţial.

Transfomarea planetară se presupune să se realizeze prin acumularea unei "mase critice" de indivizi ce au fost ei înşişi personal transformaţi şi care îşi asumă răspundere socio-politică pentru întreaga umanitate.

"Networking" (punerea în legătură)
Aceasta este o trăsătură comună a mişcării New Age: punerea în legătură a diverselor organizaţii şi indivizi ce împărtăşesc crezurile pestriţe ale New Age-ului. Este singura modalitate de a asigura o coordonare a eforturilor de pretutindeni ale susţinătorilor New Age. Repet încă odată că deşi adepţii New Age susţin o varietate de crezuri diferite, dovedesc interese diferite (sănătatea, psihologia, politica, ştiinţa, şi educaţia) totuşi ei se unesc pentru a duce la îndeplinire ţelurile care le sunt comune. "Networking"-ul este modul în care se pun în legătură unii cu alţii fără a aprofunda neapărat relaţii şi prietenii ce-i pot face să se cunoască personal.

Un binecunoscut canal şi mijloc de punere a lor în legătură o constituie mass-media şi mijloacele de comunicare. Marilyn Fergusson spune că "punerea în legătură" are loc prin "conferinţe, convorbiri telefonice, călătorii, cărţi, organizaţii fantomă, articole din presă, răspândirea de broşuri, lecturi, seminarii, partide politice, reţele, cursuri, coaliţii ecologice, casete, anunţuri, scrisori de ştiri. " Telecomunicaţiile moderne şi Internet-ul reprezintă de asemenea o cale a "networking"-ului.

Unitatea guvernării
Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă în sine deoarece ea este bazată pe încrederea falsă avută în potenţialul uman şi nu în dependenţa de călăuzirea divină unui Dumnezeu personal. Atot-prezentul "Hristos cosmic" este cel ce-l umple pe om cu acest potenţial, se spune.

Mulţi membrii ai mişcării cred că Hristosul cosmic a operat în erele trecute în vieţile diferitelor personalităţi religioase şi că prin intermediul lor a produs schimbări în lumea noastră. În acelaşi fel Hristosul cosmic poate lucra şi astăzi, prin toţi oamenii în viaţă. Matthew Fox (un preot catolic) scrie:

Se exclude faptul că deşi Hristosul s-a încarnat în Isus, el se poate încarna şi în alţii ca, Lau-tzu, Buda, Moise sau Sara, în Adevărul Călător, sau în Gandhi, în mine sau în tine? Adevărul este tocmai opusul. De fapt, în epistola sa către Galateni Pavel a vorbit despre Hristosul încarnat în el spunând: "Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine" (Gal.2:20). Pavel îi îndemna pe primitorii epistolei sale să-l "vadă pe Hristos luând chip în ei" (literar, "să-l vadă făurit în ei") (Gal.4:20) şi ca ei să fie "fiii şi fiicele lui Dumnezeu" (Gal.3:27).

Agenda politică a mişcării New Age mai este periculoasă deoarece nu recunoaşte valorile morale absolute întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu. Toate valorile ei morale sunt determinate cu subiectivitate. Totul este relativ. Relativitatea tuturor valorilor morale este de asemenea învăţată în şcoli prin intermediul unor programe de "clarificare a valorilor", în realitate de modificare a lor.

Iată ce recomandă guvernelor lumii organizaţia "The World Health Organization", prescurtată WHO prin reţea ei de oficii naţionale şi prin programul "Nations for Mental Health" ce doreşte să-l implementeze în fiecare ţară membră a O.N.U.:

Guvernele vor fi asistate să-şi formuleze, să implementeze, să monitorizeze şi să evalueze anumite politici de sănătate mintală... Politicile de sănătate mintală ar trebui să promoveze dezvoltarea optimă a sănătăţii mintale a populaţiei.

O mostră de "gândire nesănătoasă" pe care un asemene program doreşte că o ajusteze la o nouă gândire ar fi următoarea:

Masele trebuie să înveţe să nu se mai vadă ca indivizi, ci ca parte a unui întreg mai mare, a unui grup, a unei comunităţi, a planetei.

Câteva dintre "clarificările" ce se promovează chiar acum în şcolile americane sună în felul următor:

homosexualitatea n-a fost niciodată condamnată în Biblie.
unii creştinii suferă de obsesia spiritului anti-homosexual şi descriu în termeni negativi stilul de viaţă homosexual, dar el nu este decât un alt stil de viaţă, o altă preferinţă sexuală.

elevii din şcoli trebuie învăţaţi să privească pozitiv homosexualitatea cât mai din timp posibil în procesul propriei lor explorării sexuale.
oricine obiectează împotriva homosexualităţii este bigot, ignorant şi un potenţial criminal (se face vinovat de "hate crime" un delict de ură), etc.

Unele din expresiile şi sloganurile popularizate se pot descifra după cum urmează:

"separaţia dintre Biserică şi stat" = "...învăţăturile lui Isus Hristos mă stânjenesc nespus de mult. Păgâna Mamă Terra, pe mine mă mulţumeşte! Eu nu sunt un ipocrit!"

"eu cred în toleranţă pentru toată lumea" = "...Pentru toată lumea, în afară de creştini! Din partea mea, să fie toţi aruncaţi la puşcărie!"
"eu cred că noi ar trebui să celebrăm diversitatea" = "...vreau să fac tot ce vreau eu, indiferent pe cine jigneşte. Iar prietenul meu? Îmi place, dar nu într-atâta încât să ne certăm. Şi el poate face ce vrea." Etc.

Agenda politică a mişcării New Age în ce priveşte guvernul unic mondial este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe dorinţa omului de a obţine absolutul în acţiunea liberă a omului ca şi unică sursă de autoritate. Agenda politică New Age nu recunoaşte autoritatea unui Dumnezeu suveran şi omnipotent. Douglas Groothuis, un cercetător al mişcării, face următoarea observaţie:

Conform agendei adepţilor New Age, trebuie pusă cărămida unui nou Babel care să proclame o (nouă) ordine a cărei unitate şi direcţie finală să fie opusă Creatorului (vezi, Geneza 11:1-9). Străvechii entuziaşti ai ordinii mondiale, găsiţi în Geneza, au încercat să forţeze "teza apostată a unităţii şi egalităţii întregii umanităţi" pentru a construi o "ordine mondială unică şi a inaugura un paradis fără Dumnezeu" (Rushdoony, 1979). Asta este ceea ce susţinătorii New Age încearcă să realizeze în zilele noastre, iar tentativa lor este deopotrivă zadarnică. Toate turnurile Babel sunt ridicate în van, dacă este exclusă piatra unghiulară care este Iisus Hristos.

Guvernul global ce reprezintă o parte a agendei politice New Age susţine nevoia unei forţe planetare de poliţie pentru asigurarea securităţii. Doar aceia ce se înscriu în concepţia monistă şi panteistă despre lume şi viaţă vor fi îngăduiţi să controleze această forţă poliţienească.

Organizaţia "Planetary Citizens" (Cetăţeni Planetari) sponsorizează în prezent "Comisia Independentă asupra Alternativelor Mondiale de Securitate" care cuprinde numeroşi experţi în pace, dezarmare, şi sisteme de securitate ce vor crea "un sistem global de securitate, prietenos, credibil şi operabil".

Sursa acestei unităţi este relativ clară. Mulţi dintre cei ce sunt implicaţi în politica New Age se bizuiesc în mod evident pentru deciziile şi acţiunile lor pe revelaţii ocultice. Spre exemplu, mulţi aderă la scrierile lui Alice Bailey (o binecunoscută spiritistă şi adeptă a Teosofiei). Ea, vorbeşte adesea despre "Planul" şi despre "Stăpânii/Maeştrii Ierarhiei". "Maeştrii Înălţaţi" sunt cei ce se presupune să fi atins cel mai superior nivel al conştiinţei devenind călăuzele evoluţiei spirituale a omenirii. Aceşti "maeştri" se crede că se ocupă de ducerea la îndeplinire a "Planului" pentru Pământul nostru.

"World Goodwill" ("Bunăvoinţa Mondială") este grupul de lobby al cărui ţel este de a desfăşura "Planul" trasat de numeroasele cărţi ale lui Alice Bailey. Aceasta nu este decât una dintre organizaţiile aflate sub influenţa lui Bailey, ce sunt sponsorizate de Trustul Lucis (vezi, glosarul de termeni New Age).

Globalismul care este de asemenea o parte a agendei politice a mişcării New Age, reprezintă aproape echivalentul unei forme de idolatrie. El înalţă planeta şi umanitatea la rangul de stăpânire (dominare) suverană. Comentariul lui Groothuis este foarte adecvat:

Internaţionalismul idolatru trebuie respins de către creştini. Hristos este Domnul. Nici naţiunile şi nici planeta, nu sunt suverane. Guvernul global, sau ceea ce se mai poate numi, "starea cosmică", trebuie să fie respinsă ca idolatrie, devreme ce umanismul cosmic îl întronează pe om în locul lui Dumnezeu.

AVERTISMENT!
Acum, există pericolul ca gândirea New Age să-i facă pe unii creştini să fie paranoici cu privire la orice pare să fie asociat cu mişcarea, îndeosebi în legătură cu teoriile conspirative. Dar aşa cum ne spune vechea glumă, "doar fiindcă eşti paranoic, nu înseamnă că nu vor să pună mâna pe tine!"

Agenda politică a mişcării New Age este periculoasă deoarece ea este întemeiată pe concepţia monistă şi panteistă despre lume. În consecinţă agenda politică a mişcării New Age este antiteistă (deci, împotriva lui Dumnezeu) şi anticreştină.

Mark Satin, autorul lucrării, "New Age Politics" spune:

Conştiinţa planetară recunoaşte unitatea noastră cu întreaga umanitate, şi de fapt cu tot ceea ce are viaţă pretutindeni şi cu toată planeta în general.
Destinul omenirii, după lunga ei perioadă de pregătire şi diferenţiere, este cel puţin de a deveni unită...Această unitate se află pe punctul de a fi exprimată politic printr-un guvern mondial care să unească naţiunile şi regiunile în acţiuni ce depăşesc capacitatea lor individuală23.

Profetul New Age pe nume, David Spangler scrie:

Neîndoielnic că politica sinergiei va reinterpreta relaţia omenirii cu natura în folosirea de către aceasta a resurselor naturale, va reinterpreta relaţia ei cu animalele şi plantele, şi cu tot ceea ce alcătuieşte mediul ambiant...

Atât într-un grup separat cât şi într-o grupare de grupuri mai mici în care conştiinţa separării este alungată fiind înlocuită cu o conştiinţă a unităţii, a cooperării dinamice şi a bunăvoinţei, întreg spectrul de politică naţională şi internaţională aşa cum o cunoaştem va trebui să dispară şi să fie transformată în ceva de nerecunoscut după standardele de astăzi.

Monismul şi panteismul reprezintă, aşa cum am văzut, baza metafizică pe care se întemeiază mişcarea New Age. Fiecare transformare culturală majoră se întemeiază pe o schimbare de concepţie despre lume şi viaţă. Lewis Mumford observă importanţa acestei noi ideologii spunând că, "fiecare transformare a omului, cu excepţia poate a celei ce a produs cultura neoliticului, s-a întemeiat pe o nouă bază ideologică şi metafizică, sau altfel spus, pe sentimente profunde şi intuiţii a căror expresie raţionalizată să ia forma unei noi imagini a cosmosului şi a naturii omului."

Spre exemplu, să spunem că vizitezi un trib african chiar în timpul ritualului circumciziei unei femei şi priveşti cum unei tinere femei i se face o clitorectomie. Când te plângi ghizilor tăi şi ceri intervenţia unor autorităţi ale ţării respective, aceştia îţi reproşează faptul că valorile tale eurocentrice şi religia ta străină te împiedică să vezi "utilitatea" unui asemenea act. În plus, nu ai dreptul să intervii în cultura unei ţări şi să pretinzi o schimbare a tradiţiilor. Globalismul şi integrarea tuturor culturilor nu-ţi permite exprimarea unor opinii valabile doar în contextul unei anume culturii (a ta), dar irelevante pentru o alta! Cam la astfel de experienţe pot conduce ideologiile şi modificările de concepţie despre lume şi viaţă şi valori morale pe care mişcarea New Age le promovează. Ele sunt prezent şi întâlnite în lumea noastră contemporană. Creştinii au încă sacra datorie de a avertiza asupra consecinţelor întronării eu-ului şi a omului ca autoritate morală finală şi spirituală. Omul este păcătos.

Unitatea religiilor
Noua bază ideologică a agendei politice a mişcării New Age este unitatea tuturor religiilor. În aceasta, deşi este permisă existenţa religiilor variate, fiecare religie este privită ca învăţând acelaşi adevăr central: divinitatea umanităţii. În lumina acestei ideologii Creştinismul este reinterpretat şi fiind redefinit de adepţii mişcării drept un "Creştinism ezoteric". Unitatea religiilor este absolut necesară dacă se vrea ca "unitatea omenirii" să devină o realitate, se susţine.

Robert Muller, fostul adjunct al Secretarului General al Naţiunilor Unite, a comentat următoarele cu privire la unitatea religiilor:

Pentru prima dată în istorie am descoperit că planeta pe care locuim este una singură. Acum nu ne mai rămâne decât să descoperim că suntem de asemenea o singură familie umană şi că trebuie să transcedem toate diferenţele naţionale, lingvistice, culturale, rasiale şi religioase ce reprezintă istoria noastră. Avem şansa de a scrie o istorie complet nouă.

Legate de cele spuse de Muller este şi conceptul ce aparţine lui Matthew Fox (preot catolic ecumenic) de ecumenism profund. Astfel, el a scris:

Ecumenismul profund este mişcarea care va valorifica înţelepciunea tuturor religiilor lumii: a hinduismului, a budismului, a islamismului şi a iudaismului, a taoismului şi a şintoismului, a creştinismului în toate formele sale, a religiilor native şi a zeilor religiilor din întreaga lume. În valorificarea acestei înţelepciuni constă ultima speranţă de supravieţuire a planetei pe care o numim casa noastră.

Această înţelepciune ce este culeasă de la toate religiile este văzută ca orbitând în jurul unui adevăr central şi universal: divinitatea omului. Privitor la acest adevăr central, David Spangler a scris:

Ceea ce încearcă acum să se ridice este grupul de oameni ce alimentează, şi reprezintă destul de literar, cei pe care Isus i-a numit "sarea pământului", în mod conştient şi spiritual numiţi aşa, ei fiind cei ce-şi recunosc divinitatea, dar fără a fi îngâmfaţi de ea şi acţionează în sfera lor de influenţă pentru a inspira aceeaşi divinitate şi altora... Ei sunt cei ce dau viaţă ("dătătorii vieţii"; n.a.), şi formează baza guvernului viitorului.

După toate cele observate mai sus trebuie spus că până acum nu s-a putut evidenţia concret nici o conspiraţie autentică care să fi afectat istoria sau cursul unor naţiunii. Sau, cine ştie, poate schimbarea de direcţie a "blocului răsăritean" al ţărilor comuniste a fost de inspiraţie New Age? Vom rămâne să aflăm la momentul potrivit. Nu este ceea ce contează într-adevăr pentru nişte creştin. Tragedia pentru aceşti oameni este inconştienţa lor faţă de o conspiraţie la nivel spiritual ce este adevărată şi ce s-a concretizat în istoria omenirii. Este cea a puterilor demonice şi a diavolului ce de la început a "plănuit" o detronare a lui Dumnezeu în umanitate şi o ridicare a omului la nivelul de conştienţă divină ce i-a fost refuzată de "răul Dumnezeu creator" al omului.

Această "conspiraţie" este dezvăluită încă de pe primele pagini ale Bibliei şi reprezintă iluzia spirituală fundamentală de care suferă mişcarea New Age: oferirea statutului de dumnezeu omului. Iată cum a sunat prima dată "planul" ei: "...sigur nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul" (Geneza 3:4-5). Din păcate "conspiraţia", iniţial îndreptată împotriva lui Dumnezeu, a avut efect doar asupra omului, ducându-l la căderea în păcat, stare în care se găseşte imediat după crearea lui şi până astăzi, aşa cum amplu ne dovedeşte istoria umanităţii. Promovarea omului la "conştienţa divină" nu a reuşit atunci şi nu va reuşi nici acum în vremea mişcării "new age", dimpotrivă. Decăderea omului pare să se accentueze tot mai mult şi nevoia lui de credinţă în adevăratul Răscumpărător al umanităţii Domnul Isus Hristos, nu în sine, să devină tot mai acută.

Friday, March 15, 2013

Mozart a fost ucis de masoni pentru ca a dezvaluit secretele lor in Zauberflote


În vara anului 1791, după ce compusese mare parte din Flautul fermecat, Mozart primeşte vizita unui personaj enigmatic care îi comandă un Recviem. Avea să moară patru luni mai târziu, în condiţii pe care mulţi le-au considerat suspecte – şi de aici o legendă care a crescut vreme de două secole, culminând cu Amadeus, piesa lui Peter Shaffer, după care Forman a făcut filmul de mare succes.
H.C. Robbins Landon, unul dintre cei mai celebri specialişti în Mozart, dă la o parte vălul mitic ţesut în jurul morţii compozitorului şi urmăreşte în detaliu ultimele sale luni de viaţă, reconstituind cu multă fineţe o epocă şi o lume muzicală – şi ne demonstrează că adevărul e mai straniu şi mai interesant decât mitul.

Pe 30 septembrie 1791 are loc la Viena premiera operei Flautul fermecat, compusă de Mozart pe un libret de Schikaneder (actor, cântăreţ şi director al Freyhaustheater, care a găzduit spectacolul). Amândoi erau francmasoni, iar opera e plină de simboluri masonice. (Nota editurii)

Trebuie să fi existat motive foarte puternice pentru ca Mozart şi Schikaneder să încalce această regulă a tăcerii [impusă de francmasonerie]. Şi, dacă am ajuns la acest subiect, e locul să spunem că s-a lansat cu mult timp în urmă ipoteza reluată încă mai hotărât de trei medici germani (într-o carte intitulată Moartea lui Mozart, publicată în 1971, unde ei folosesc efectiv cuvintele „crimă rituală”) că masonii l-au ucis pe Mozart. Există două lucruri care fac ca această teorie – considerată foarte atrăgătoare în anumite cercuri chiar şi astăzi – să fie nu doar improbabilă, ci imposibilă. Primul este că nimeni nu l-a omorât pe Schikaneder, care era la fel de vinovat de „trădarea secretelor masonice” ca şi Mozart. Schikaneder a trăit până la ceea ce era pe atunci o vârstă înaintată, 61 de ani, murind în 1812 (nebun, e adevărat, dar masonii nu puteau fi vinovaţi pentru asta, întrucât au încetat oficial să existe în 1795, iar moartea lui Schikaneder a survenit şaptesprezece ani mai târziu.) Al doilea motiv este la fel de convingător, dacă nu şi mai convingător: loja lui Mozart, Zur gekrönten Hoffnung, a organizat un serviciu comemorativ pentru compozitorul său, a tipărit principalul discurs rostit cu acea ocazie, precum şi cantata masonică (K.623), compusă de Mozart chiar înainte de a muri.
Trebuie să fi existat un alt motiv pentru care lui Mozart şi lui Schikaneder li s-a permis să aleagă un subiect de operă ce glorifica masoneria. Este o problemă pe care mulţi cercetători fie au neglijat-o, fie au înţeles-o greşit, dar care poate fi rezolvată prin examinarea dosarelor masonice ţinute de poliţia austriacă în acea perioadă. Pericolul acut era acela că francmasoneria din Austria se afla pe punctul de a dispărea – cât de acut se poate judeca pe baza faptului că masonii şi-au închis de bunăvoie lojile în 1794, iar în 1795 un împărat nou şi tânăr a interzis toate societăţile secrete, inclusiv, desigur, masoneria. Motivul pentru care masonii s-au pomenit brusc în acest pericol a fost presupusa lor implicare în Revoluţia Franceză şi iacobinism, ca şi într-o mişcare similară din Austria, pe care poliţia secretă – pe bună dreptate, s-a dovedit – a bănuit-o.
Această adoptare a ideilor revoluţionare datează dinainte de anul 1789, începutul Revoluţiei Franceze: în deceniul anterior, majoritatea americanilor de seamă care s-au rupt de Anglia şi şi-au declarat independenţa fuseseră masoni, de pildă Franklin, Washington, Jefferson (care a redactat Declaraţia de Independenţă, ce suna extrem de masonic) etc. Acest lucru era cunoscut nu doar de membrii francmasoneriei din Europa, ci şi de suverani şi de poliţia lor. În 1789, mulţi dintre membrii importanţi ai acelor grupuri ce se declarau în favoarea unui guvern republican în Franţa erau masoni. Dar, până la urmă, masoneria a dispărut în timpul Terorii: Marele Orient din Paris şi-a închis porţile în 1791, iar până în 1794 francmasoneria din Franţa a încetat practic să existe. Mulţi dintre masonii francezi au dorit un guvern republican, dar în 1789 cu siguranţă nu au avut idei de regicid în adâncul inimii lor. Dimpotrivă, mulţi masoni de seamă erau aristocraţi şi/sau membri în guvernul regal. Astfel, când un mason curajos a reuşit să reconstituie Marele Orient în 1795, a descoperit că majoritatea membrilor săi erau morţi.
La Viena, când se punea în scenă Flautul fermecat, Leopold al II-lea privea cu teamă crescândă evenimentele din Franţa, iar această teamă devenea groază aproape paranoică în intensitatea sa, în mintea poliţiei secrete şi a altor membri ai guvernului austriac. La începutul domniei sale, Leopold al II-lea nu era nicidecum duşmanul masoneriei, iar contele Zinzendorf a auzit chiar că Leopold a fost membru al ordinului rozicrucian al principelui suveran din Italia – un lucru ce nu poate fi, desigur, confirmat sau infirmat. În orice caz, organizaţii precum Illuminati, Respectarea strictă, Fraţii asiatici, Masonii Sfântului Ioan şi chiar (dacă e adevărat că făcea parte din el) fostul său ordin rozicrucian, toate li se păreau acum mult mai periculoase împăratului şi consilierilor săi.

Au existat numeroase încercări de a-l convinge pe Leopold al II-lea să reformeze francmasoneria, fără s-o desfiinţeze. Una sugera cum „putea fi combătut pericolul sistemului francez în cadrul lojilor masonice“ şi voia să creeze o federaţie (Bund) cetăţenească folosind trei oameni din Pesta (Budapesta), sub numele „Ordinul lui Leopold”. Scopul ordinului era de a-i educa pe cetăţeni să fie mândri de statutul lor şi să lupte împotriva puterii excesive deţinute de nobilime. Un secretar pensionar de provincie, pe nume Anton Feldhofer, a scris un memorandum cu privire la francmasonerie pe 15 august 1790, în care afirma categoric că „roata greşelilor actuale şi a revoluţiilor din Europa este acţionată de frăţia masonilor”. Feldhofer voia nu să desfiinţeze, ci să reformeze masoneria. „Deci, nu să se dizolve această societate cu totul, ci să i se impună nişte limite, astfel încât să devină inofensivă pentru Maiestatea Sa, pentru Stat şi pentru toţi supuşii săi.” Feldhofer credea că „patenta masonică” instituită de Iosif al II-lea în 1785 nu mergea destul de departe pentru a-i aduce pe masoni sub control strict.
În faţa unei asemenea suspiciuni şi ostilităţi, cum avea să fie masoneria protejată? Cum aveau să fie prezentate marelui public măreţia şi universalitatea ei? Cei doi masoni, Mozart şi Schikaneder, au hotărât să scrie prima operă masonică – Flautul fermecat. Abili, ei au tratat întregul subiect în două moduri: cu demnitate, iubire şi respect – ca nişte fraţi autentici –, dar şi cu umor, şi chiar cu o notă de satiră maliţioasă. S-a spus întotdeauna că figura lui Sarastro îl avea ca model pe marele om de ştiinţă Ignaz von Born, maestrul lojii lui Haydn Zur wahren Eintracht. Dar Born avea şi defecte omeneşti – era vanitos şi prea puţin tolerant faţă de alte idei decât ale sale (care se ştie că erau înţelepte şi influente). Când a preluat noua lojă, înfiinţată la 12 martie 1781, a intenţionat s-o transforme într-un fel de societate de ştiinţe şi, în câţiva ani, a făcut din ea loja de elită a Vienei, având ca membri scriitori, oameni de ştiinţă, clerici catolici şi protestanţi, funcţionari guvernamentali – şi pe Joseph Haydn, care a aderat în februarie 1785. Aceasta era cu aproximativ şase luni înainte ca Iosif al II-lea să dea celebrul şi devastatorul decret pentru masoni (11 decembrie 1785), prin care încerca o centralizare a lor şi o limitare a puterilor deţinute de ei. A fost, de fapt, aşa cum s-a observat mai sus, începutul sfârşitului marii perioade a masoneriei din Austria (şi începutul căderii lojii lui Born şi, până la urmă, a lui Born ca mare maestru mason; el a părăsit ordinul în 1786, loja sa fiind desfiinţată în ajunul Crăciunului din 1785). Born a trăit până în iulie 1791, tocmai când Mozart introducea noua sa operă în catalogul lui tematic (cu excepţia uverturii şi a marşului preoţilor, care au fost terminate abia înainte de prima reprezentaţie din septembrie).
Dacă, aşa cum susţine legenda romantică, Born a fost consultat în legătură cu detaliile operei şi dacă ştia că Sarastro avea să-l simbolizeze pe el însuşi ca esenţă a toleranţei, înţelepciunii şi dreptăţii, nimeni nu va putea spune vreodată. Dar există câteva detalii ale caracterului lui Sarastro care nu stârnesc tocmai simpatie şi care nu sunt cu siguranţă masonice: el are sclavi; spune că sclavul lui, maurul Monostatos, are un suflet la fel de negru ca pielea (discriminare rasială, am spune astăzi); îl condamnă la şaptezeci şi şapte de lovituri la tălpi. Iar atribuirea misiunii de a o păzi pe Pamina lui Monostatos, ajutându-l aproape s-o violeze pe când ea dormea, nu e tocmai gestul unui maestru înţelept.
Mozart şi Schikaneder nu şi-au asumat prea multe riscuri. Ideile de bază ale masoneriei sunt prezentate cu mare simpatie, iar Mozart a fost clar la înălţime în scenele care glorifică Iluminismul (In diesen heil’gen Hallen, O Isis und Osiris, marşul preoţilor şi mai ales imensele orizonturi din corul final, Heil sey euch Geweihten!). Dar Sarastro, ca şi Born, nu e perfect şi nu se încearcă ascunderea laturii antifeministe a masonilor (un aspect pe care şi Leopold al II-lea îl considera ridicol). Masoneria şi-a avut informatorii şi trădătorii ei, mai ales după „Patenta” lui Iosif din 1785; Sarastro îl are pe Monostatos. Dar publicul din septembrie 1791 a plecat acasă cu sentimentul că masonii erau întruchiparea Iluminismului iosefinian – şi, în plus, o mare parte din operă a fost o distracţie veritabilă. Era acolo câte ceva pentru toată lumea; cunoscătorii, ca şi negustorii, au plecat profund satisfăcuţi. Masonii puteau spera că ordinul a fost poate chiar salvat de la pieire. Dar asta nu s-a întâmplat; în 1794, masoneria din Austria a încetat să existe.

Traducere si adaptare de Doina Lică

(Volum în curs de apariţie la Editura Humanitas, colecţia „Contrapunct”)