Sunday, February 9, 2014

Merovingienii si Sarpele Rosu

Merovingienii au revenit in atenţia opiniei publice in anii din urmă, datorită mai multor cărţi care au incercat să rezolve misterul unui micuţ cătun din virful unui munte, situat in Languedoc, in sudul Franţei, numit Rennes-le-Chateau. Acesta a fost unul dintre cele mai importante centre ale Prioriei Sionului, ale templierilor, ale catarilor şi ale multor altor organizaţii care deţineau ,,cunoaşterea”. Locul a fost, cindva, populat de celţi, proveniţi din cimerieni şi sciţi, care au venit din Orientul Apropiat şi din Munţii Caucaz. Plecind de la unul din triburile acestora, Rennes-le-Chateau a fost numit Rhedae. Druizii au făcut din el un loc sacru, intrucit acolo se află una din regiunile terestre cu o putere magnetică imensă. Pe la sfirşitul anilor ‘60, in Biblioteca Naţională din Paris a fost descoperit un document de provenienţă incertă, numit „Şarpele Roşu“, sau „Le Serpent Rouge“. Acesta conţinea genealogia merovingienilor, două hărţi ale Franţei din perioada merovingiană şi un plan al St. Suplice, centrul romano-catolic pentru studii oculte, din Paris. St. Suplice a fost construit pe ruinele unui templu al lui Isis/Semiramida, acesta fiind, totodată, locul in care sint inmormintaţi regii merovingieni. Documentul „Le Serpent Rouge“ a fost datat 17 februarie 1967, iar fişa de depozit de la Biblioteca Naţională a fost datată 18 februarie 1967. In cele din urmă, s-a demonstrat că documentul este un fals, adevărata dată la care a fost depozitat fiind 20 martie. La momentul respectiv, toţi cei 3 presupuşi autori ai documentului, Pierre Feugere, Louis Saint-Maxent şi Gaston de Koker, au murit la mai puţin de 24 de ore unul după celălalt, in 6, 7 şi, respectiv, 8 martie. Lucrurile devin, insă, şi mai ciudate, căci s-a dovedit, in final, că cei 3 nu erau, de fapt, autorii documentului. Se crede că o altă persoană s-a folosit de numele lor, ceea ce sporeşte şi mai mult misterul. Intre cele trei morţi subite şi data depozitării documentului la bibliotecă au trecut exact 13 zile. Cea de-a 13-a pagină a documentului include citeva poeme scurte in proză, care corespund fiecărui semn al unui Zodiac alcătuit nu din 12, ci din 13 zodii. Al 13-lea semn zodiacal este numit Ophiuchus (Stăpinul Şarpelui) şi este situat intre semnul Scorpionului şi cel al Săgetătorului. Cel mai important număr al templierilor era 13, pentru ca ei folosesc totul in opozitie Bibliei, daca in Biblie 13 il reprezinta pe Iisus, ca al 13-lea apostol, templierii il folosesc sa il reprezinte pe antichrist.

Vezi si aici: Ophiuchus –al 13-lea semn zodiacal exclus pentru ca este un martor în stele, care confirmă ceea ce spune Biblia despre profeția vremurilor din urma.

No comments:

Post a Comment