Wednesday, February 19, 2014

Regii-dragon Regii succesori ai descendenţilor reptilieni erau cunoscuţi ca „dragoni". Când mai multe regate se aliau într-o luptă, era desemnat un rege al regilor, cunoscut ca Mare Dragon sau... Draco.

Regii-dragon Regii succesori ai descendenţilor reptilieni erau cunoscuţi ca „dragoni". Când mai multe regate se aliau într-o luptă, era desemnat un rege al regilor, cunoscut ca Mare Dragon sau... Draco. Titlul celtic de Pendragon, ca în Uther Pendragon, tatăl „regelui Arthur" din poveştile Graalului, era o versiune a numelui Draco. In legende, simbolicul Arthur era un descendent al dragonilor, iar pe coiful său (lb. engl. helmet) (sau El-met, numit după zeiţa reptiliană El) era desenat un dragon. Simbolul dragonului roşu al Ţării Galilor provine de la Merlin, „magicianul" lui Arthur, care susţine că dragonul roşu simboliza poporul britanic. Merlin era descris ca fiind numai pe jumătate uman, deoarece se născuse din împreunarea unei fiinţe subterane cu o femeie umană. Poveştile arthuriene cuprind toate elementele clasice, inclusiv crearea de descendenţi regali prin încrucişarea dintre oameni şi entităţi ne-uma-ne, schimbarea de formă, folosirea imaginilor holografice pentru a ascunde adevărata formă a unei fiinţe şi lupta dintre dragorii. Geoffrey de Monmouth, istoricul secolului XII, afirma că numele anterior al lui Merlin fusese Ambrosius, făcând referire la termenul grec pentru sânge menstrual, ambrozie, atât de îndrăgit de reptilieni. Tot aici mai este întâlnită şi tema „Doamnei Lacului", care ne duce cu gândul la poveştile despre popoarele adoratoare a zeiţei-şarpe, precum Naga-şii din centrele subterane sau ţinuturile aflate sub lacuri. Ca şi folclorul celtic, cultura greacă veche s-a inspirat din cea sumeriană, atlanta şi lemuriană, fiind bazată în întregime pe legendele şi miturile acestora, însă sub alte nume. Pretutindeni pe glob se regăsesc aceleaşi poveşti despre zeii-şerpi; sumerienii venerau zeii-şerpi şi, aşa după cum scria reverendul John Bathhurst Deane în cartea sa, "The Worship Of Vie Serpent" (n.tr. Adorarea Şarpelui): „Unul dintre cei cinci constructori ai Tebei (în Egipt) era numit după zeul-şarpe al fenicienilor, Ofhion... Primul altar ridicat Ciclopilor la Atena îi era dedicat lui Ops, zeitatea şarpe... Adorarea sim-bolică a şarpelui era atât de comună în Grecia, încât Justin Martyr îi acuză pe greci că au introdus-o în misterele tuturor zeilor lor."

Originea Regalitatii pe aceasta Planeta provine de la Reptilienii Anunnaki! Care este secretul unui Rege? (adica hibrid reptilian/semi-zeul ales de marii zei Anunnaki sa conduca pe oameni la suprafata in locul lor) "In spatele tronului se afla ceva mai grozav decat insasi regele" Sir William Pitt, 1777, "Camera Lorzilor", Marea Britanie.


"Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe când li se lua strălucirea, dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor, luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie ei puteau fi descoperiţi, numai prin sunete puteau fi văzute feţele lor... Dar să ştiţi că Stăpânii erau puternici în magia lor, putând ridica vălul de pe faţa şarpelui, trimiţându-l înapoi la locul lui. Ei au venit la oameni şi i-au învăţat secretul, Cuvântul pe care numai un om îl poate pronunţa; de îndată ei au ridicat vălul şarpelui şi l-au îndepărtat dintre oameni. Din regatul umbrelor, ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.“ (Thoth Atlantul despre Reptilienii Anunnaki - Tăbliţele de Smarald: Tăbliţa 8 - CHEIA MISTERELOR) Regii-dragon - descendenta hibrida reptiliana pe linie masculina pe aceasta planeta Lumea antică abundă în legende despre şerpi sau rasa dragonilor, despre regi, regine şi împăraţi care pretind domnia de drept divin ca descendenţi ai zeilor-şerpi. Relatări sumeriene povestesc despre şerpi zburători şi dragoni care scuipă foc (simboluri ale aparatelor lor zburătoare?) şi cum regii din Sumer de dinainte de potop, din jurul anului 240.000 î.Ch., erau „schimbaţi" în urma unirii zeilor cu oamenii. Sargon cel Mare, renumitul domnitor al Imperiului Sumerian, pretindea că această origine genetică şi chiar existenţa „regalităţii" este clar un dar al acestor zei. La fel de clară este şi originea lor reptiliană: „reptilele care coborau". în plus, există multe referinţe ale sumerienilor la zeii lor ca şerpi de foc înaripaţi. Termenul U-SHUM-GAL, folosit deseori pentru a face referire la Enki, se traduce ca „şarpe de foc înaripat", imagine care ar descrie perfect un reptilian într-un aparat zburător care scoate flăcări. De fapt, cuvântul SHUM se poate înrudi cu termenul de „vehicul celest". Mai poate exista şi o altă origine a acestui simbolism „de foc". Zeul Anun-naki Ninurta era numit MUSH-SHA-TUR-GAL-GAL - „şarpele zburător cu privirea de foc", ceea ce se potriveşte perfect cu descrierile şamanului zulu Credo Mutwa despre reptilienii din legendele africane antice şi contemporane. El spune că reptilienii au un al treilea ochi între cei doi, care se deschide dintr-o parte în alta, faţă de ceilalţi doi, care se deschid de sus în jos -„ochiul roşu de foc" din tradiţia africană. Din acest ochi ei emit o rază roşie de lumină asemănătoare laserului, spune el, care poate paraliza oamenii. Aceasta este originea verbului „a deochia" pe cineva. In China se spunea despre Lung Wang („regii-dragon") că aveau o „perlă magică" pe frunte, un „ochi divin" care reprezenta o sursă mistică de putere. Poveştile franţuzeşti din zona Alpilor vorbesc despre un dragon cu un „ochi" roşu-rubiniu în centrul frunţii, care era atât de strălucitor, încât creatura părea că proiectează foc. Uneori acest ochi este numit „dracontia"4 şi ne putem aminti aici de ochiul pe care îl aveau în centrul frunţii fiinţele mitice numite Ciclopi. Credo Mutwa, ca şi multe dintre persoanele răpite, descriu că reptilienii „regali" şi cei din ierarhiile superioare, cum este Draco, au coarne. Unii arată ca Darth Maul din filmul Războiul Stelelor, având ex-crescenţe sau „coarne" pe cap. Filmele de la Hollywood conţin adeseori foarte mult adevăr, atât prin cei care încearcă să facă publice poveştile reale, cât şi prin cei mai mulţi care pregătesc omenirea pentru apariţia publică a acestor fiinţe în anii care urmează. După părerea mea, regizorul George Lucas face parte din cea de-a doua categorie. Sumerienii îi descriau pe „zeii" lor ca purtând coifuri sau alte accesorii cu coarne, care au fost folosite mai târziu de descendenţii hibrizi pentru a simboliza regalitatea; tot de aici provine şi simbolul coroanei regale. Personajul Darth Maul ne poate oferi o idee despre originea simbolului coroanei. In prima parte a producţiei "The Reptilian Agenda", Credo Mutwa spune că este uimit de Darth Maul din cauza asemănării sale cu reptilienii din legendele vechi şi moderne africane. Capul de berbec sau ţap, folosit pe scară largă ca simbol al sata-nismului, este de asemenea un simbol al „regalităţii" încornorate. Ram este un cuvânt sau o silabă care simbolizează focul şi se referă la zeul atlant al focului, Votan. De aici provin piramida, pentagrama, dar şi numele Semiramida, Ramses, Rama, Ramtha şi poate chiar cuvântul „program", foarte preţuit de Iluminaţi în strategia lor.






Sir Laurence Gardner (cel care ii face fraieri pe cei care cred in existenta reptilienilor, desi el scrie despre ei) este purtătorul de cuvânt al "Imperial Royal Dragon Court and Order" (n.tr. Curtea şi Ordinul Dragonului Regal şi Imperial), care reprezintă interesele „descendenţilor-dragon" însămânţaţi cu ADN-ul „reginelor-dragon". El spune că acest simbolism şi tema reginelor-dragon fac referire la „mama fondatoare" a Anunnaki-lor, numita Tiamat, dragonul mării din relatările mesopotamiene. Aceste regine, sugerează el, erau de obicei reprezentate ca sirene, numite adesea Doamnele Lacului. Pretutindeni în regiunile locuite de popoarele atlant-lemuriene se regăseşte adorarea zeiţei-şarpe şi a fiului ei şarpe, care este deseori simbolizat şi ca un taur.






Ce se ascunde oare sub castelul Balmoral al familiei Windsor sau sub castelul Glamis din Scoţia, din acel ţinut-cheie al descendenţilor Iluminaţi? Este interesant de amintit că în castelul Glamis există o legendară „cameră secretă". După spusele unui oaspete, scriitorul Sir Walter Scott, dar şi din relatările altora, este legea sau tradiţia familiei ca secretul să fie cunoscut numai de trei persoane în acelaşi timp. Acestea depun un „jurământ teribil" de a nu dezvălui secretul. Un alt oaspete, lordul Halifax, relata că în 1875 un angajat al castelului a dat peste o uşă care ducea spre un pasaj. El a mers mai departe, dar ceea ce a văzut l-a făcut să o ia înapoi la fugă. Atunci când celui de-al 13-lea duce de Strathmore i s-a povestit ceea ce văzuse bărbatul respectiv, acesta i-a oferit o mare sumă de bani pentru a-l convinge să emigreze şi să-şi dea cuvântul că nu va dezvălui nimănui secretul.Oops, cred ca vazuse un reptilian pe acolo si trebuia pastrat secretul! Lordul Halifax spunea că, după incident, ducele se schimbase, devenind tăcut şi plin de toane, având adesea un „chip agitat şi speriat". Zânele şi spiriduşii de tot felul erau fie malefici, fie indiferenţi faţă de oameni, spune Michael Mott, şi trăiau aproape fără excepţie în subteran. Despre movile, dealuri, ruine şi foste dealuri fortificate, munţi sau stânci, vechi oraşe, se spune că erau locurile lor preferate.



www.fara-secrete.ro

No comments:

Post a Comment