Thursday, February 20, 2014

VREMURI GROAZNICE: Parlamentul belgian a aprobat eutanasierea minorilor care sufera de boli incurabile

„Cum poate un copil de 12 ani, aflat în suferință, să decidă asupra vieții sale? Formal, la această vârstă, minorul nu este conștient de acțiunile sale. Nu putem efectua o evaluare a gradului de durere, deoarece este o chestiune subiectivă. Totodată, știm foarte bine modul în care copiii se comportă în timpul bolii, mai ales că primesc doze mari de hormoni și de substanțe psihotrope pentru atenuarea durerilor. În aceste condiții, apar schimbări de ordin psihologic, medicamentele afectează mentalitatea. Este absurd să-l mai întrebi ceva pe copil în această situație” (Dmitri Aivazian, avocat al Asociației pentru Drepturile Pacienților)

Parlamentul belgian a aprobat eutanasierea minorilor care suferă de boli incurabile. Legea se aplică numai dacă minorul o cere singur și doar cu acordul părinților.

Potrivit legii, eutanasierea se poate face, de asemenea, numai după testarea psihologică a copilului. În același timp, în lege nu e prevăzută o vârstă minima la care minorii pot opta pentru încheierea asistată a vieții.

88 de deputați belgieni au votat pentru adoptarea legii cu privire la eutanasierea copiilor, 12 s-au abținut, iar 44 de parlamentari s-au pronunțat împotrivă. Senatul Belgiei a aprobat documentul încă în decembrie. Pentru a intra în vigoare, legea trebuie să fie promulgată de rege.

Votarea actului normativ a stârnit discuții aprinse atât în Belgia, cât și în străinătate. Pe teritoriul Regatului belgian au avut loc chiar protest față de legelizarea eutanisiei în cazul minorilor. Manifestanții consideră drept imorală privarea de viață a copiilor bolnavi incurabil, mai ales în condițiile în care suferințele lor pot fi atenuate cu ajutorul analgezicelor. Împotriva eutanasiei copiilor s-a pronunțat cu vehemență și comunitatea catolică din Belgia. Mai mult, faptul că în lege nu e prevăzută o vârstă minimă a iscat numeroase dispute.

Dmitri Aivazian, avocat al Asociației pentru Drepturile Pacienților: „Cum poate un copil de 12 ani, aflat în suferință, să decidă asupra vieții sale? Formal, la această vârstă, minorul nu este conștient de acțiunile sale. Nu putem efectua o evaluare a gradului de durere, deoarece este o chestiune subiectivă. Totodată, știm foarte bine modul în care copiii se comportă în timpul bolii, mai ales că primesc doze mari de hormoni și de substanțe psihotrope pentru atenuarea durerilor. În aceste condiții, apar schimbări de ordin psihologic, medicamentele afectează mentalitatea. Este absurd să-l mai întrebi ceva pe copil în această situație”.

Susținatorii eutanasiei rețin atenția asupra carcaterului nefondat al acestui argument. Conform legii, eutanasierea se poate face numai după testarea psihologică a minorului care să confirme că el înţelege că face un pas ireversibil, numai cu acordul parinților și nuami după ce medicii confirmă că pacientul se află într-o situaţie medicală fără ieșire care va duce oricum la deces.

Apologeții eutanasiei subliniază că viața încetează să mai fie un avantaj pentru o persoana care îndură zilnic dureri groaznice, cu atât mai mult în cazul unor boli incurabile. Dacă numai decesul poate să pună capăt suferințelor, atunci de ce pacientul nu are dreptul să grăbească ajungerea la un sfârșit?

Astăzi, în afară de Belgia, eutanasia, inclusiv a copiilor, este legalizată în Olanda. Într-o formă sau alta, măsura este legală și în Elveția, Luxemburg, precum și în unele state americane și Teritoriul de Nord al Australiei.


– Îmi pare rău, le spuse el părinților, nu pot face nimic, fetița voastră are o boală incurabilă. Dar, dacă doriți, ați putea să o eutanasiați. Ne ocupăm noi, nu vă costă nimic.

Și privi spre fetița care se juca liniștită cu cățelul.

– Ce zici, puișor, ai fi de acord?

Copilul se uită bănuitor în ochii doctorului.

– Da’ nu mă doare?

– Nu, nici vorbă, spuse hotărât doctorul. O-nțepătură, uite-așa.

Și o ciupi ușor de mânuță, făcând din ochi părinților.

– Nu sunt de acord, interveni tatăl fetiței. Adică, vreau să spun, poate ar fi mai bine să-i prelevați organele sănătoase. Ar putea fi salvate alte vieți, nu-i așa, draga mea?

– Știu și eu, răspunse mama, sorbindu-și copilul din ochi. Parcă n-aș vrea să-i dau chiar organele. Dar mă gândesc, domnule doctor, n-ar fi posibil să o congelați, pentru experimente?

Doctorul lăsă privirea în jos.

– Doamnă, vă înțeleg durerea, dar îmi cereți ceva imposibil. Cercetările științifice nu se fac pe cadavre congelate. Pe urmă, murmură el, suntem și noi oameni, înainte de a fi medici…

– Iertați-ne, domnule doctor, interveni iarăși tatăl, durerea e mare, de aceea nu știm ce vorbim. Atunci, să rămână eutanasierea.

Își mângâie fetița pe cap.

– Da, puiuț?

Fetița îl aprobă cuminte.

– Mai rămâne o problemă, spuse doctorul. Cum doriți? O cremăm sau o îngropăm?

– Bună întrebare, observă tatăl. Să o întrebăm tot pe ea. Ce zici, puișor, după ce te eutanasiem, ai vrea să te ardem sau să te-ngropăm?

Fetița se gândi un pic.

– Da’ n-ați putea să mă prefaceți într-o jucărie?

– Ce jucărie? se miră doctorul.

– Un os de jucărie, zise fetița, și arătă spre cățel.

Izbucniră cu toții în râs. Mama își îmbrățișă copilul, iar tatăl îi ciufuli în joacă bretonul blond. Doctorul privi cu admirație acest tablou al unei familii brave.

– Uite, de-asta iubesc eu copiii! Numai ei pot să spună lucruri atât de trăsnite.

Și așa au eutanasiat-o pe fetiță, cățelul a primit drept compensație un os de jucărie, iar părinții și doctorul au rămas prieteni și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți și poate mai trăiesc și astăzi, dacă nu s-o fi deschis pământul sub ei, să-i înghită de vii.

Ioan-Florin Florescu, preot misionar, Scoția”


P.S.:
Parlamentul Belgiei a aprobat (cu o largă majoritate!) legea privind eutanasierea copiilor care suferă de boli incurabile. Parlamentarul care a inițiat această lege este de profesie medic chirurg – (nu că asta ar mai conta prea mult, dar așa, ca idee despre profilul unui monstru).
Legea urmează să fie promulgată în câteva săptămâni. Asta înseamnă că un minor suferind de o boală intratabilă, în faza terminală, de exemplu, cancer, poate cere (dar mai corect: poate fi persuadat să ceară) să fie eutanasiat, „cu acordul părinților”, desigur, și „la consilierea unei echipe medicale” (cât de tâmpiți pot fi ziariștii care au scris: „să beneficiezede eutanasie”?) Eutanasierea minorilor este, deja, aprobată și practicată în Olanda.
Dacă vă mai pasă ce se întâmplă sub ochii voștri, vă rog, protestați prin toate mijloacele împotriva unei asemenea legi. Scrieți la ambasade, scrieți pe facebook, spuneți în biserici, la serviciu, nu știu… Orice vă luminează Dumnezeu, numai nu fiți indiferenți față de legiferarea acestei orori.


Sursa: romanian.ruvr.ru, doxologia.ro, pelerinortodox.com

No comments:

Post a Comment